Bella Italia. Mancini, omul care a făcut squadra azzurra să joace așa cum nu o făcuse vreodată

Ratarea calificării la Mondialul din 2018 a fost o pată neagră în istoria naționalei Italiei, cvadrupula campioană mondială neavând un asemenea eșec din 1958. Actualul manager, Roberto Mancini, a reunit întreaga națiune și a făcut Italia să se îndrăgostească din nou de "Azzurri".

Roma arde, din nou. Străzile capitalei Italiei se înfundă, traficul este blocat, iar cerul amenință cu o furtună. Pasiunea fanilor Italiei pentru "squadra azzurra" se aprinde din nou, odată cu acest Euro, în care Chiellini&Co au ajuns până în finala competiției. Dincolo de actorii din teren, Italia ultimilor trei ani înseamnă, înainte de orice, Roberto Mancini, al cărui loc în inima unei națiuni este la fel de sigur ca poziția pe banca echipei. Este un grad rar de confort pentru ocupantul unuia dintre cele mai fierbinți scaune din lumea fotbalului, dar aceasta este recompensa pentru că Mancini a tras Italia din groapa în care căzuse în 2018.

Mancini nu doar că a redat deminitatea unei națiuni care respiră pentru fotbal, după dezastrul de acum 3 ani, dar a dus-o pe noi culmi. Odată cu victoria la penaltyuri contra Spaniei, Italia a ajuns la 33 de meciuri la rând fără eșec, fiind doar la două dispute distanță de recordul all-time, al Braziliei. Dar, poate mai important, a schimbat fundamental modul în care echipa se exprimă în teren. Chiar dacă a avut fotbaliști uriași la dispoziție, în ultimii 20-30 de ani, squadra azzurra a fost o formație care nu atrage neapărat din punct de vedere estetic și care pune rezultatul înaintea spectacolului. Să o conduci cu 1-0 pe Spania în minutul 80 însemna în trecut o victorie ca și antamată. Italia propusă de Mancini nu e așa: s-a desprins de istorie și evoluează cu exuberanță, creează, chiar dacă asta înseamnă emoții suplimentare pentru fani pe faza defensivă (deși și la acest capitol italienii au impresionat, ajungând, în grupe, la 1000 de minute la rând fără gol încasat).

"Italia e o minune" sau "E ca o echipă de club", au scris ziarele din Peninsulă încă din faza grupelor, încântate de forța ofesnivă a echipei. Aseară, Mancini nu a mai propus același fotbal - șampanie, dar asta și pentru că a înțeles rapid că, dacă va încerca să le facă față ibericilor cu aceleași arme, va pierde. Chiar dacă marți squadra azzurra nu a mai fost la fel de darnică în joc, a arătat că poate câștiga chiar și în aceste condiții. A devenit nu doar o formație exuberantă, dar și una matură, capabilă să își atingă țelurile și când evoluează mai puțin bine sau când adversara e superioară. "Voi ține cu Italia în finală!", a fost concluzia lui Luis Enrique după partida de aseară, conștient că "TikItalia" merită trofeul suprem, după ce a arătat în ultimii ani.

Fostul manager de pe banca celor de la Manchester City a redat mândria italiană după dezastrul din 2018, când Italia nu a reușit să se califice pentru o Cupă Mondială, prima dată în 60 de ani (ultimul eșec fusese în 1958). Mancini a unit mass-media și toți fanii echipei, ceea ce este un lucru impresionant. A fost și este omul potrivit la momentul potrivit, cu toți sunt de acord.

Italia s-a îndrăgostit din nou de echipa sa națională. Steaguri tricolore decorează balcoanele și magazinele. Forma de invidiat (nicio înfrângere din septembrie 2018), energia noii generații de jucători și comportamentul înțelept al elegantului manager italian duc o întregă națiune în atmosferă de sărbătoare.

Contractul lui Mancini a fost prelungit până în 2026, șefii Federației înțelegând cât de important e tehnicianul pentru actuala istorie a naționalei. La 56 de ani, acest antrenor neliniștit pare să-și fi găsit în sfârșit locul și acceptarea după care tânjește de mult timp. Poate că asta nu a fost găsită niciodată la City, unde, în 2012, a obținut un prim titlu, venit după o perioadă de 44 de ani de secetă. Acel trofeu, obținut în prelungirile ultimei etape din campionat, de managerul italian, a dat tonul unui deceniu de succes pentru "cetățeni". Un an mai târziu a fost demis, după ce a pierdut o finală a FA Cup împotriva lui Wigan și nu a îndeplinit așteptările clubului, care dorea o abordare mai "holistică".

Istoria fotbalului s-a îmbogățit cu povești despre Mancini și excentricitățile sale. Amintim aici doar trei exemple:

După demiterea de la City, Mancini a stat pentru o perioadă la Londra, în speranța că rămâne în Premier League. S-a alăturat echipei Galatasaray în timp ce urmărea spera la postul de manager a lui Tottenham. În acea perioadă Spurs a trecut de la Andre Villas-Boas la Mauricio Pochettino, cu Tim Sherwood asigurând interimatul; o perioadă asemănătoare cu cea din ziua de azi pentru Spurs. Managerul italian a mai avut și o aventură la Inter, echipă la care mai fusese înainte, după care i-a antrenat un an pe rușii de la Zenit, înainte de a fi numit de urgență pe banca Italiei.

O victorie cu 2-1 împotriva Arabiei Saudite într-un meci amical a fost singura victorie din primele 6 jocuri ale lui Mancini, înainte ca rezultatele să se transforme spectaculos. Italia s-a calificat la EURO 2020 cu 10 victorii din 10 meciuri disputate în grupa sa de calificare și, evident, un punctaj maxim.

"Dragă, Italia", a scris Mancini, într-o scrisoare deschisă. "Împreună sub un singur cer albastru, purtând tricouri albastre, să ne alăturăm într-un singur cor care a unit mai mult de 60 de milioane de italieni. Forza Azzurri!", a fost mesajul tehnicianului, înainte de Euro. Acum, toată Italia respiră din nou fotbal, iar Mancini are un rol esențial pentru această performanță, dar și pentru schimbarea la față a echipei din punct de vedere estetic.

În finala competiției, care va avea loc duminică, tot pe Wembley, Italia va da piept cu învingătoarea din disputa Anglia - Danemarca (azi, ora 22:00).