INTERVIU EXCLUSIV | Florentin Petre la 48 de ani: Cele mai frumoase amintiri din fotbal + Verdict pentru România la EURO

Florentin Petre, unul dintre cei mai importanți fotbaliști din istoria modernă a României, împlinește astăzi vârsta de 48 de ani. Cu ocazia aniversării sale, Eurosport.ro a realizat un interviu alături de marele jucător al lui Dinamo, care s-a făcut remarcat întotdeauna prin dedicarea sa și ambiția de a câștiga.

Jucătorul care a adunat de-a lungul carierei sale 9 trofee alături de alb-roșii (3 titluri de campion, 5 Cupe ale României și o Supercupă), dar și două prezențe la Campionatul European în lotul României, a răspuns la diverse întrebări despre cariera sa, dar a abordat și alte subiecte. Florentin Petre a vorbit despre pasiunea sa pentru fotbal, amintirile sale preferate, dar și despre cel mai important meci jucat de națională la un Euro, sfertul de finală cu Italia din 2000, în care "Piticul" a fost integralist, în prezența unor nume precum Gică Hagi, Adrian Mutu, Cristi Chivu sau Miodrag Belodedici.

De asemenea, actualul antrenor de la Unirea Ungheni (Liga a treia) a vorbit și despre tricolorii din prezent și despre șansele României la Campionatul European ce urmează, oferind și un verdict în privința grupei de la turneul din Germania. În final, Florentin Petre a răspuns la o întrebare "capcană", ce le-a avut în centrul atenției pe Dinamo și echipa națională.

48 de ani dintre care 42 de ani pe terenul de fotbal. Fotbalul e viața mea, fără el nu pot trăi. E ceea ce știu să fac cel mai bine și am ales ca și după retragere să rămân aproape de acest fenomen, prin antrenorat. Nu m-am văzut niciodată făcând altceva. Mie îmi place să spun că m-am născut cu mingea la picior.

Am foarte multe amintiri frumoase în tricoul alb +-roșu. Toată cariera în tricoul câinilor este pentru mine o amintire frumoasă și îmi este dificil să aleg un moment anume. Dar desigur, câștigarea celor trei titluri de campion național, cele 5 Cupe ale României și Supercupa, sunt performanțele de vârf ale echipei Dinamo și sunt mândru că am pus “piciorul” la obținerea lor. 18 ani în tricoul lui Dinamo și o viață de om de amintiri frumoase.

Cele 58 de meciuri la echipa națională au venit în urma performanțelor pe care le-am avut cu Dinamo. Îmi aduc aminte când am fost prima oară convocat de domnul Victor Pițurcă și m-au anunțat de la club, nici nu am putut să mai respir de emoție.

Da. Cel mai important meci al carierei mele de jucător la națională. Domnul Ienei m-a anunțat cu o zi înainte că voi juca titular și mi-a dat încredere că voi juca bine. Încă un moment în care am tremurat de emoție, ca tot vorbeam de amintiri frumoase de la națională.

Atmosfera din vestiar a fost una senzațională având în vedere că am avut coechipieri aproape toată “generația de aur” a României și aveam ca adversari o altă generație de aur - a Italiei. Eram atât de motivat încât o repriză întreagă am alergat fără să mă opresc. Îl aveam adversar direct pe Maldini și valoarea lui ca jucător parcă mi-a dat două viteze în plus.

A fost cea mai grea grupă de la Euro 2000, dar noi eram o echipă de jucători care jucam în campionate puternice, erau jucători căpitani de echipe la marile cluburi din Europa (Popescu, Petrescu, Hagi, Munteanu, Moldovan, Chivu, Ilie) și ne-am pus toți la “bătaie” toată experiența acumulată. Ne-am antrenat perfect și ne-am pregătit foarte intens pentru turneul final cu o lună înainte. Era imposibil cu valoarea jucătorilor de la acea vreme să nu trecem de această grupă.

Încă de când am văzut grupa am avut încredere că ne vom califica la Campionatul European. România avea nevoie de o calificare, fotbalul românesc avea nevoie să facă performanțe europene. După atâția ani de pauză mă bucur că echipa a reușit să-și arate calitatea atât colectivă, cât și individuală. Am avut încredere în copii încă de la început, am avut încredere că Edi Iordănescu reușește să creeze unitatea de grup și să meargă mai departe în drumul european pe care România îl merită.

Cum spuneam, fotbalul românesc avea nevoie de această calificare. Viitorul fotbalului românesc sună bine și nu numai prin prisma calificării, ci și prin prisma campionatului național foarte puternic pe care îl avem. Avem fotbaliști de valoare și talentați care vor ajunge la echipe mari. Drăgușin este un exemplu în acest sens și sunt convins că vor urma și alții calea lui. Desigur, ideal ar fi ca toți acești fotbaliști români foarte buni să joace în țara lor dar... acesta este fotbalul.

Nu cred, sunt convins că tricolorii vor reuși să treacă de grupe.

Cu siguranță este o diferență. Vremurile sunt diferite, posibilitățile sunt altele, dar îmi doresc ca performanța să fie depășită.

Mă bucur foarte mult că un jucător român a ajuns să joace în elita fotbalului englez, unul dintre cele mai puternice campionate din lume. Oportunitatea care i s-a oferit cred că i se potrivește de minune stilului lui de joc. Sunt convins că știe că trebuie să muncească extrem de mult pentru a juca meci de meci dar are calitățile necesare pentru a se impune în echipă.

Ce drăguț ești pe final. Nici nu mă așteptam să mă întrebi ceva despre retrogadarea echipei mele de suflet. Lăsând gluma la o parte, tot ce îmi doresc de la anul 2024 este ca eu să promovez în Liga a II-a cu Unirea Ungheni și Dinamo să nu retrogradeze. Nici nu vreau să mă gândesc să dau de Dinamo în Liga a II-a. Poate că sunt subiectiv, dar nu cred că Dinamo va retrograda.