Primul "11" al lui Liverpool, format din jucători care nu au luat titlul

"Cormoranii" sărbătoresc un titlu așteptat de 30 de ani. Jurgen Klopp, arhitectul din spatele performanțelor fantastice, i-a dedicat campionatul cucerit și lui Steven Gerrard, poate cel mai iubit fotbalist din istoria clubului. "Am câștigat și pentru tine, Stevie", a spus tehnicianul german, care știe cât de mult a însemnat mijlocașul pentru istoria lui Liverpool. Stevie G nu a cucerit vreun titlu pe Anfield, dar nu e singurul fotbalist mare al lui Liverpool care și-a încheiat cariera fără a-și atinge visul. Eurosport a încercat să alcătuiască un prim "11" al celor mai buni jucători care au trecut pe la clubul de pe Anfield în ultimele trei decade, dar care nu au reușit să își treacă în palmares campionatul în tricoul "cormoranilor".

În poartă David James nu pare să aibă rival. Este portarul cu cele mai multe partide fără gol primit din istoria campionatului englez. Goalkeeperul cu 53 de prezențe în naționala Albionului a ajuns la Liverpool în 1992 și a petrecut pe Anfield 7 sezoane în care a bifat 277 de apariții, 104 dintre ele încheindu-le fără a scoate mingea din plasă. Din păcate pentru el, perioada în care a îmbrăcat tricoul cormoranilor nu a fost una tocmai fericită, obținând un singur trofeu, Cupa Ligii în 1995, în timp ce în campionat a obținut doar două locuri pe ultima treaptă a podiumului, în sezoanele 1995-1996 și 1997-1998.

Deși în copilărie a fost fanul marii rivale din oraș, Everton, Jamie Carragher a debutat pentru Liverpool în 1996 și nu a părăsit această echipă decât atunci când și-a agățat ghetele în cui. În cei 17 ani petrecuți pe Anfield, Carragher a bifat nu mai puțin de 539 de meciuri în care a înscris și 5 goluri. Devotamentul și spiritul de luptă de care a dat dovadă pe parcursul carierei, dar mai ales faptul că nu a părăsit echipa niciodată, l-au transformat pe Carragher într-unul dintre cei mai iubiți fotbaliști din istoria acestui club. Cu 38 de prezențe în tricoul primei reprezentative, alături de care a participat la CM din 2006 din Germania, Jamie Carragher se înscrie și el pe lista marilor fotbaliști care nu au reușit să câștige vreun titlu de campion cu Liverpool. Cel mai aproape a fost în 2001-2002 și în 2008-2009 când Liverpool a terminat pe locul 2. Totuși el se poate mândri cu trofeul Uefa Champions League din 2005, obținut după celebra finală de la Istanbul contra Milanului.

Mark Wright este unul dintre fundașii centrali aleși de noi în această echipă formată din jucători foarte buni, dar care nu s-au încoronat niciodată campioni ai Angliei în tricoul lui Liverpool. Pornind în fotbal de la Oxford, trecând apoi pe la Southampton și Derby County, Mark Wright a ajuns la Liverpool în 1991 pentru suma ce 2.2 milioane de lire, sumă care reprezenta la acea vreme un record absolut pentru un fundaș. Component al naționalei Angliei de 45 de ori, Wright a rămas la Liverpool până la finalul carierei, în 1998, jucând 210 partide și înscriind 9 goluri. De asemenea fundașul englez a purtat și banderola de căpitan a cormoranilor între 1991 și 1993.

Colegul lui Mark Wright din centrul defensivei nu putea să fie altcineva decât finlandezul Sami Hyypia. O adevărată forță a naturii, Sami Hyypia a fost cumpărat de Liverpool în 1999 de la olandezii de la Willem II. Impunându-se repede ca titular în echipă, finlandezul a stat la Liverpool 10 sezoane, perioadă în care a câștigat toate trofeele posibile cu un club de fotbal, excepție unul singur, acela de campion al Angliei. Cu 451 de prezențe și 33 de goluri marcate, Sami Hyypia este unul dintre cei mai importanți fotbaliști care au îmbrăcat vreodată tricoul lui Liverpool, fiind primul fotbalist din afara Marii Britanii căruia i se oferă banderola de căpitan al acestei echipe, pe care a purtat-o între 2001 și 2003.

În fine, completăm linia de fund a echipei noastre tot cu un jucător scandinav, în persoana lui John Arne Riise, fotbalist care a apărat culorile lui Liverpool între 2001 și 2008. Ajuns în insulă de la AS Monaco, norvegianul a jucat 348 de meciuri pentru Liverpool înscriind 31 de goluri, majoritatea dintre ele în urma unor șuturi formidabile cu piciorul stâng. Fiind un fotbalist foarte devotat, care alerga până la epuizare meci de meci, Riise va rămâne mereu în inimile fanilor de pe Anfield, mai ales că a făcut și el parte din acea mare echipă care se impunea în Uefa Champions League în 2005, victorie la care a contribuit substanțial, centrând perfect pentru golul de 1-3, gol care i-a făcut pe cormorani să spere într-o minune care până la urmă s-a împlinit.

Și dacă tot vorbeam de acel gol, care suna adunarea pentru Liverpool în finala Champion League din 2005 și care era începutul uneia dintre cele mai frumoase reveniri din istoria fotbalului, îl plasăm în această echipă și îi oferim, bineînțeles, și banderola de căpitan, chiar pe autorul acelui gol și totodată cel mai reprezentativ jucător din istoria clubului, Steven Gerrard. Ne-ar lua o veșnicie să prezentăm fabuloasa carieră a lui „Stevie G”, așa că ne vom rezuma la a spune doar lucrurile esențiale: 453 de meciuri, 101 goluri, Cupa și Supercupa Angliei în 2001 și 2006, Cupa Ligii în 2001,2003 și 2012, Cupa Uefa în 2001, Uefa Champions League în 2005, Supercupa Europei în 2001 și 2005, 18 ani sub culorile Liverpool și mai ales faptul că a ales mereu cu sufletul și a rămas pe Anfield, deși a avut nenumărate oferte de a pleca la echipe mai importante pe bani mult mai mulți; toate acestea l-au transformat pe Gerrard în cel mai important și iubit jucător din istoria acestei echipe. Cu o carieră fabuloasă în spate, marele regret al simbolului lui Liverpool rămâne faptul că nu a ridicat deasupra capului nici un trofeu Premier League. A fost foarte aproape în 2014, când echipa era în frunte cu câteva etape înainte de final, dar a venit acel moment blestemat din meciul cu Chelsea, când chiar el a comis o gafă uriașă, de la care a plecat declinul acelui final de sezon în care Liverpool a ratat titlul la mustață în detrimentul celor de la Manchester City.

Alături de Gerrard, în linia de mijloc a acestei echipe îl plasăm pe spaniolul Xabi Alonso. Transferat de Liverpool în 2004 de la Real Sociedad pentru 16 milioane de euro, mijlocașul defensiv a petrecut 5 sezoane foarte bune pe Anfield, perioadă în care a câștigat o cupă și o supercupă a Angliei, dar și trofeul Champions League, fiind autorul golului de 3-3 în celebra finală de la Istanbul despre care am mai amintit. În cele 177 de meciuri pentru Liverpool, Xabi Alonso a marcat 15 goluri, de neuitat fiind acea reușită din propria jumătate dintr-un meci de FA Cup. După 5 ani petrecuți în Anglia, Xabi Alonso s-a reîntors în țara natală, la Real Madrid, echipă cu care a reușit ceea ce n-a putut cu Liverpool, adică să câștige un titlu de campion național. Ultimii 3 ani ai carierei i-a petrecut în Bundesliga, la Bayern Munchen, echipă cu care a câștigat de fiecare data titlul de campion și de la care s-a retras din activitate în vara lui 2017. De asemenea, ibericul a făcut parte și din marea echipă a Spaniei care câștigat trei turnee finale consecutive, devenind dublu campion european și campion mondial, ceea ce îl face și pe el unul dintre cei mai importanți jucători care au trecut pe la Liverpool, dar fără a câștiga vreun titlu național alături de cormorani.

Linia de mijloc a echipei noastre este completată de englezul Steve McManaman, unul dintre cei mai talentați fotbaliști britanici din ultimele decenii. Crescut de Liverpool, McManaman a fost cooptat la echipa mare în 1990 și a rămas în lotul cormoranilor până în 1999. În cele 9 sezoane jucate în tricoul lui Liverpool, a evoluat în 364 de meciuri, marcând 66 de goluri, câștigând însă doar 2 trofee, Cupa Angliei în 1992 și Cupa Ligii în 1996. În 1999 a plecat liber de contract la Real Madrid, acolo unde a cunoscut gustul trofeelor mai importante, încoronându-se campion al Spaniei în două rânduri, în 2000-2001 și 2002-2003, dar și de două ori campion al Europei, în 2000 și 2002, reușind chiar un gol superb în finala din 2000 contra Valenciei. McManaman a îmbrăcat de 37 de ori și tricoul naționalei, pentru care a avut și trei reușite. Un talent pur, care a dat uneori impresia că putea să ofere mai mult în carieră, Steve McManaman nu putea lipsi dintr-o astfel de echipă, a fotbaliștilor uriași care au reușit contraperformanța de a nu cuceri nici un titlu cu Liverpool.

Cu siguranță, cea mai dificilă alegere a celor 11 jucători fantastici din echipa noastră a fost alegerea celor 3 atacanți, întrucât în ultimii 30 de ani, clubul nu a dus lipsă de golgheteri desăvârșiți. Vom începe cu copilul minune al fotbalului englez de la sfârșitul anilor ’90, Michael Owen, care a jucat pentru Liverpool din 1997 până în 2004. În cele 297 de partide, Owen a marcat 158 de goluri devenind astfel unul dintre cei mai importanți marcatori din istoria clubului. Golurile marcate pentru Liverpool, dar și pentru naționala Angliei (40 în 89 de apariții) i-au adus atacantului englez cel mai râvnit trofeu individual din fotbal, și anume Balonu de Aur în anul 2001. În 2004, după 7 ani petrecuți pe Anfield, Michael Owen a fost cedat la Real Madrid, reprezentând la vremea respectivă o lovitură de proporții pe piața trasferurilor. Din păcate pentru acest mare talent, cariera s-a a luat-o la vale din acel moment, și a rămas doar un sezon la Real, după care s-a întors în Premier League, la Newcastle. După 4 sezoane în tricoul “coțofenelor”, Owen i-a șocat pe fanii lui Liverpool, atunci când a ales să semneze cu cea mai mare rivală, Manchester United. Pe Old Traford, Owen a petrecut trei sezoane, dar a fost departe de forma care l-a consacrat pe vremea când juca pentru Liverpool, dovada fiind cele doar 17 goluri marcate pentru “diavolii roșii”. Chiar și așa, în tricoul lui Manchester United, vârful englez și-a îndeplinit un vis, acela de a fi campion al Angliei, lucru pe care nu l-a reușit niciodată cu Liverpool.

Un alt mare atacant care a evoluat pentru Liverpool în această perioadă și care continuă și astăzi să rupă plasele porților, este Luis Suarez. Transferat în 2010 de la Ajax pentru 25 de milioane de euro din postura de golgheter al campionatului olandez, Suarez a jucat doar patru sezoane la Liverpool, dar a fost suficient pentru a le intra definitiv la inimă suporterilor. În 110 meciuri, Suarez a reușit 69 de goluri pentru Liverpool, făcând un sezon fenomenal în 2013-2014 când echipa a fost atât de aproape să câștige titlul. La finele acelui sezon încheiat cu un gust amar de Liverpool, Suarez a ales și el să plece în altă parte pentru a simți mai de aproape gustul trofeelor. A plecat la Barcelona, acolo unde a câștigat tot ce se putea câștiga și unde joacă și în prezent. Astfel, uruguayanul cu 113 prezențe la națională și 59 de goluri marcate, rămâne unul dintre marii atacanți ai lui Liverpool, care nu a avut bucuria de a câștiga vreun titlu de campion alături de cormorani. Din fericire pentru cariera lui, sud-americanul a mers la Barcelona, unde s-a potrivit perfect, punând umărul la cucerirea a 4 titluri și un trofeu Champions League.

În fine, ultimul loc de titular în această mare, dar și ghinionistă echipă, nu putea fi altcuiva atribuit decât celui mai important marcator al cormoranilor, de la marele Ian Rush încoace, adică lui Robbie Fowler. Echipier al lui Liverpool între 1993 și 2001, dar și în sezonul 2006-2007, Robbie Fowler a fost un atacant extraordinar, care a marcat 183 de goluri pentru Liverpool, în cele 369 de apariții. Toate aceste reușite, nu i-au putut adduce lui Liverpool titlul de campioană în această perioadă, iar atacantul care a înscris și pentru națională 7 goluri în 26 de meciuri, se înscrie și el pe lista marilor jucători care nu are în palmares acest prestigios trofeu.

Așadar acesta ar putea fi un prim 11 al marilor fotbaliști care au făcut istorie în tricoul lui Liverpool, dar nu s-au putut bucura niciodată de un titlu de campion. Evident, în toți acești 30 de ani, la Liverpool au jucat mulți alți mari fotbaliști care ar avea loc oricând într-o astfel de echipă, dar din păcate sunt doar 11 poziții. Cu siguranță, fanii cormoranilor și-ar fi dorit să nu poată fi formată o astfel de echipă niciodată sau cel puțin își doresc să nu se mai întâmple acest lucru peste alte trei decenii.

Pentru unii va fi greu de înțeles pe viitor cum Gerrard, Suarez sau Owen nu au nici un titlu cu Liverpool, în timp ce Origi, Minamino sau Milner se pot lăuda cu această performanță, dar cu siguranță aceste povești fac și ele parte din frumusețea fotbalului.