#VOCE Cei 3 selecționeri ce au reprezentat România la Euro după 1989

Încă de la vârste fragede, când microbul fotbalului pătrunde în ADN-ul fanilor "sportului rege", acestora le încolțește în minte, mai în glumă sau mai în serios, idealul de a deveni, în viitor, fotbalist sau antrenor de mare performanță, impulsionați de admirația pe care aceștia o au când își privesc idolii cum performează la cel mai înalt nivel. Având la bază acest vis pueril, ce-ar fi mai frumos decât să te imaginezi selecționerul propriei națiuni, pe cea mai mare scenă a fotbalului european inter-țări? În rândurile ce vor urma vom descoperi povestea fiecărui selecționer de pe banca României din cadrul Campionatelor Europene din 1996, 2000, 2008, 2016.

Veniți pe valul de entuziasm de la Campionatul Mondial din 1994, tricolorii s-au lovit de o realitate dură la turneul final din Anglia, acolo unde au fost eliminați din faza grupelor fără ca aceștia să câștige vreun meci. 16 jucători din lotul României de la mondialul din America au rămas în componența efectivului din 1996.

Selecționer era același, Anghel Iordănescu, iar pe fondul unității de grup și a realizărilor anterioare, România pornea încrezătoare să obțină performanțe lăudabile și la acel European. În grupa de calificare am terminat pe prima poziție, lăsând Franța în spatele nostru, iar grupa de la Euro a fost una foarte dificilă, întâlnind adversari de primă clasă ca Franța, Spania sau Bulgaria, semifinalistă en-titre la Cupa Mondială din 1994. Cunoscut ca un tip conservator ce ține la propriile principii, Anghel Iordănescu a utilizat în primul 11 al meciului de debut la Euro, 8 titulari ce se regăseau și în echipa de start a României la meciul de debut de la Cupa Mondială din 1994. Rețeta succesului din America nu a mai dat roade și în Anglia, iar tricolorii au început cu stângul turneul final, pierzând împotriva Franței cu un scurt 1-0. A urmat apoi meciul cu Bulgaria, adversarul cu care teoretic ne puteam măsura forțele, însă la 1-0 pentru bulgari, o minge șutată de Dorinel Munteanu a depășit clar linia porții, iar arbitrul danez a refuzat să ne acorde golul. Astfel România pierdea și al doilea meci și pierdea orice șansă la calificarea mai departe, disputând ultimul meci din grupă, cu Spania, fără a mai avea vreun interes. În meciul cu ibericii am reușit să spargem gheața și să marcăm primul gol, prin Răducioiu, însă fără folos, pierzând și al treilea meci al grupei (1-2).

Mult prea puțin pentru așteptările cu care plecasem, iar Generația de Aur a experimentat și această față a monedei, însă nu pentru mult timp, având să se revanșeze la mondialul din Franța din 1998.

Cu o calificare obținută în proporție de 100% de Victor Pițurcă, Emeric Ienei venea la cârma Echipei Naționale cu 5 luni înainte de startul competiției. Ca și în cazul europeanului din 1996, ne calificasem de pe prima poziție, lăsând în spate un colos al fotbalului european pe care l-am reîntâlnit în grupe, Portugalia, iar speranțele erau destul de mari, mai ales după ce am atins optimile mondialului din 98. Lotul devenise un melanj de jucători cu experiență și reprezentanți ai noului val, iar noi porneam la drum încrezători, stare menținută chiar și după afișarea tragerii la sorți a grupelor, acolo unde am picat într-o adevărată grupă a morții cu Germania, Anglia și Portugalia. Deși în primă instanță părea că plecăm din poziția de out-sideri, la acea vreme, în clasamentul FIFA, peste România se afla doar Germania!

Începe turneul, iar tricolorii debutează cu un egal încurajator împotriva Germaniei, 1-1. Al doilea meci al grupei l-am disputat împotriva Portugaliei, echipă împotriva căreia nu am pierdut în preliminarii. O facem, dramatic, în meciul de la Euro, iar România avea doar un punct după primele partide din grupă. Înainte de ultimul meci, ajunsesem la mâna rezultatelor. Trebuia să-i învingem obligatoriu pe englezi, iar Germania să se încurce cu Portugalia pentru a merge mai departe în sferturi. Anglia avea de luat o revanșă după înfrângerea ce le-am administrat-o la Cupa Mondială din 98, iar în frunte cu David Beckham, britanicii intrau la pauză cu un confortabil 2-1, după ce am condus prin golul lui Chivu. Repriza care avea să urmeze, poate fi considerată una din cele mai bune reprize din istoria Echipei Naționale. România a ieșit montată excelent de la cabine, dominând Anglia autoritar. Tricolorii au reușit să întoarcă rezultatul, dramatic, în minutul 89, prin penalty-ul executat de Ganea, obținând o victorie despre care se vorbește și astăzi. Ajutați și de victoria Portugaliei, am ajuns în sferturi acolo unde am întâlnit pe Italia, o nucă prea tare pentru noi, fiind învinși cu 2-0.

Euro 2000 a reprezentat totodată și turneul de adio al Generației de Aur, iar victoria cu Anglia. ultima victorie a tricolorilor la un Campionat European.

Dacă la Europeanul din 2000, Victor Pițurcă nu a reușit să-și onoreze calificarea cu prezența pe bancă, la turneul final, în cazul acesta lucrurile au stat total altfel. România venea, la acea vreme, după trei turnee finale ratate, lucru cu care suporterii crescuți în sânul "Generației de Aur" nu erau obișnuiți, astfel că motivația de a ne califica la Euro 2008 era cu atât mai mare. Ca în cazul europenelor din 1996 și 2000, ne-am calificat de pe prima poziție, lăsând în spate Olanda, o națională tare puternică la acea vreme. Similar cu europeanul din Belgia și Olanda, tragerea la sorți nu ne-a fost prea prielnică, picând într-o grupă cu Italia, Franța și Olanda. Lotul de la Euro 2008 era o fuziune între jucătorii consacrați ce evoluau peste granițe ca Mutu și Chivu și jucători ce aveau un randament excelent la nivelul campionatului intern: Dică, Lobonț.

Debutăm împotriva Franței, adversar mult superior, împotriva căreia scoatem un onorabil 0-0, deși partida a fost catalogată drept ” cel mai urât meci de la Euro 2008”. Aventura noastră în grupa morții continuă, iar cel de-al doilea meci îl disputăm împotriva Italiei, campioana Mondială en-titre. Un meci special pentru Adi Mutu, care va și reuși să înscrie, dar și să rateze un penalty care a dus către un nou meci egal, 1-1 împotriva Italiei. Înainte de ultimul meci, situația stătea destul de bine pentru noi, iar cu o victorie împotriva Olandei, eram în sferturi, lucru ce nu ne era neapărat peste mână, deoarece îi mai bătusem pe olandezi chiar în preliminariile acestui Euro. În cele din urmă, Olanda a fost o nucă prea tare pentru băieții noștri și părăseam competiția cu capul sus.

"Generalul" a reușit la distanță de 20 de ani să meargă cu România la un nou turneu final, primul din mandatul lui Răzvan Burleanu.

La europeanul din 2016, porneam cu speranțe mari pe fondul celei mai bune defensive din preliminarii, iar masa suporterilor români prevedeau o clasare pe locul 2 peste Elveția și Albania, alături de care picasem în grupă.

Vine turneul final pe care îl începem într-un decor festiv la meciul de deschidere împotriva țării gazdă, Franța, în care jocul României a arătat curaj și dorință, înfrânt doar de arbitrul maghiar, care nu a sancționat intervenția neregulamentară a lui Giroud la Tătărușanu și de geniul lui Payet care l-a făcut pe portarul nostru să pară un simplu spectator la racheta trimisă de acesta în vinclu.

3 zile de regrete și analize și a urmat duelul cu Elveția, principala contracandidată la ieșirea din grupă de pe locul 2, o situație similară cu cea de astăzi. Începem meciul bine și reușim să deschidem scorul prin același Bogdan Stancu. Cedăm teren, însă ne ținem destul de bine, până în minutul 57 când Elveția egalează. Nu mai producem nimic până la final, iar gândul ne era deja la partida cu Albania, devenită decisivă, abordată însă cu un aer superior.

În stilul clasic, clacăm, presiunea partidei, fiind prea mare pe umerii jucătorilor noștri, iar în minutul 43 Albania dă lovitura de grație și deschide scorul prin Sadiku, un nume de tristă amintire chiar și astăzi pentru microbiștii români. Final, România-Albania 0-1. Din acel moment suntem cu gândul doar la o nouă calificare la un Euro.

Sperăm că și Edi Iordănescu va călca pe urmele tatălui său și va intra în acest club select pentru că microbiștii români au nevoie să simtă din nou aerul unui Campionat European.

Tu crezi că România se califică la Euro 2024?