Jocurile Olimpice 2020: Tot ce trebuie să știi despre torța olimpică

Ștefeta torței olimpice reprezintă un eveniment extrem de important în vederea organizării Jocurilor Olimpice în Japonia. Marcat de numeroase incertitudini din cauza pandemiei de coronavirus, cel mai așteptat eveniment sportiv al anului va avea, pe 25 martie, parte de momentul mult așteptat: Ștafeta flăcării olimpice îşi începe joi periplul în Japonia, la Fukushima.

Jocurile Olimpice de la Tokyo au fost amânate cu puţin înainte de trimiterea flăcării în Japonia, unde a rămas aprinsă pe toată durata anului trecut, în semn de speranță că lucrurile vor reveni la normal, iar Jocurile Olimpice se vor putea întâmpla în acest an. În urmă cu un an, flacăra a fost aprinsă de la razele soarelui, pe data de 12 martie 2020 în apropierea templului Herei din Olympia, în Grecia, care se află la peste 9.600 km de stadionul naţional din Tokyo, unde va sosi înaintea deschiderii Jocurilor, pe 23 iulie.

După plecarea de la Fukushima, în nord-estul Japoniei, flacăra olimpică va traversa Japonia timp de aproximativ patru luni, mai exact 121 de zile în total. Fukushima și regiunea Tohoku au fost alese ca puncte de plecare pentru a pune accent pe procesul de reconstrucție după seismul şi tsunami-ul care au provocat o catastrofă nucleară pe 11 martie 2011.

Publicul nu va fi autorizat să asiste la ceremonia de start a ştafetei, de joi, pentru a limita riscurile de infectare cu coronavirus. Flacăra olimpică va traversa 47 de departamente din Japonia, insula Hokkaido şi regiunea Kagoshima din sud-vest, cu un ocol prin insulele Okinawa. În plus, flacăra va ajunge în toate zonele din Japonia. Mai întâi, flacăra olimpică va fi purtată spre sud-vest, iar apoi va urca spre regiunile din nordul ţări, înainte de a se îndrepta spre capitala Tokyo.

Flacăra va rămâne aproximativ două zile în fiecare departament, unde zilnic va avea loc o ceremonie în cursul căreia ultimul component al ştafetei va transfera torţa într-un imens vas olimpiccântărind aproximativ 200 kg şi măsurând 1,5 metri. Kane Tanaka, în vârstă de 118 ani, ar urma să participe la ştafetă la Shime, în departamentul Fukuoka (sud-vest).

Tanaka a supravieţuit de două ori cancerului şi a trecut prin două perioade marcate de pandemii, iar acum va prelua torţa olimpică în oraşul Shime, din prefectura japoneză Fukuoka. În ciuda vârstei înaintate şi a familiei care îi va sta alături, cu un cărucior cu rotile pregătit, supercentenara (cu vârsta de peste 110 ani - n.r.) s-a ambiţionat să parcurgă ultimii paşi pe propriile picioare, pentru a-i înmâna torţa următoarei persoane.

În perioada Jocurilor Olimpice, care erau organizate în cinstea lui Zeus, focuri suplimentare erau aprinse în templul său şi în cel al soţiei sale, Hera. Însă credinţa populară că torţa olimpică este o moştenire a antichităţii nu are nicio bază solidă. Nu există niciun motiv pentru care să fie existat o torţă care să transporte flacăra olimpică din Olympia în... Olympia.

În epoca modernă, tradiţia flăcării olimpice a revenit cu ocazia Jocurilor din 1928, găzduite de Amsterdam, atunci când un angajat al Regiei de Electricitate locale a aprins o flacără simbolică în vârful Turnului Maratonului de pe Stadionul Olimpic, într-un cazan creat special de Jan Wils. Deşi nu venise din Grecia, aşa cum se întâmplă astăzi, a fost privită ca un simbol al purităţii şi a aspiraţiei către perfecţiune.

Opt ani mai târziu, Carl Diem, preşedintele Comitetului de Organizare al Jocurilor de la Berlin, a lansat ideea unei torţe, care să transporte flacăra olimpică din Grecia până în capitala Germaniei, prin intermediul unei ştafete. Ideea a fost bine primită, iar prima torţă a fost aprinsă în Olympia, pe locul unde ar fi fost amplasat templul zeiţei Hera, cu ajutorul unor oglinzi concepute de compania germană Zeiss.

Prima torţă olimpică a călătorit timp de 12 zile şi 11 nopţi, pe o distanţă de 3.187 de kilometri, cu ajutorul a peste 3.300 de persoane, urmând traseul Olympia - Atena - Salonic - Sofia - Belgrad - Budapesta - Viena - Praga - Dresda - Berlin. Imaginile filmate de regizoarea Leni Riefenstahl au fost folosite în filmul Olympia (1938), care a prezentat într-un mod cu totul revoluţionar sportul.

Creată iniţial cu scopul de a fi transportată doar de alergători, torţa olimpică a evoluat, la fel ca şi Jocurile, de-a lungul timpului fiind "plimbată" cu vaporul şi avionul sau, aşa cum s-a întâmplat în 1976, transmisă de la Atena în Canada printr-un sistem special cu raze laser. Internaţionalizarea competiţiei, care s-a globalizat odată cu trecerea anilor, a adus mai mulţi alergători, mai mulţi spectatori şi distanţe mai mari parcurse, apogeul fiind atins în 2004, când a traversat toate cele şapte continente, înainte de a reveni în Olympia.

Pentru această ediție, design-ul torței si traseul acesteia prin Japonia până la ceremonia de deschidere au fost concepute în ideea întăririi mesajului de speranta pentru regiunile cele mai afectate de catastrofa din 2011.Torța, care în partea superioară are forma unei flori de cireș, cu cinci petale, simbolizând cele cinci cercuri olimpice, măsoară 71 centimetri lungime și are o greutate de 1,2 kilograme.

A fost realizată din aluminiu reciclat, provenit în mare parte de la locuințele temporare construite pentru persoanele afectate de seismul urmat de tsunami, care a devastat estul Japoniei în 2011.Design-ul Torței evocă, de asemenea, sloganul oficial ales pentru ștafetă - Hope Lights Our Way (Speranța ne luminează drumul).

Jocurile Olimpice de la Tokyo vor avea loc anul acesta în perioada 23 iulie - 8 august, în direct pe canalele Eurosport și pe Eurosport Player.