#OlimpiciDeLegendă | Vasile Pușcașu, singurul român care a cucerit aurul olimpic la lupte libere

Campionul olimpic Vasile Pușcașu este unul dintre cei mai valoroși practicanți ai luptelor libere din istoria acestei discipline din țara noastră și o adevărată legendă a categoriei de 100 kg.

S-a născut la 2 mai 1956, în comuna Bârsănești, județul Bacău, potrivit site-ului oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, cosr.ro. În 1983, a absolvit cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Bacău.

A început activitatea sportivă la CSM Onești, sub îndrumarea antrenorului Cornel Cristuț. Între 1976 și 1988, precum și în anul 1990, a practicat luptele libere la CSA Steaua, unde i-a avut ca antrenori pe Gheorghe șuteu, Alexandru Geantă și Ioan Vascul Popovici, notează "Enciclopedia educației fizice și sportului din România" (Ed. Măiastra, ed. a II-a, vol. 5, 2015). În 1976, a devenit campion la juniori.

Palmaresul său pe plan intern cuprinde 12 centuri de campion național la individual, categoria 100 kg, în perioada 1977-1988, potrivit Agerpres. Tot în campionatul național de lupte libere, categoria 100 kg, s-a clasat de 11 ori pe primul loc, cu echipa.

Prima ediție a Jocurilor Olimpice la care a participat a fost cea de la Moscova, din 1980, atunci când s-a clasat pe locul al VI-lea. Prima medalie olimpică a fost obținută de Vasile Pușcașu în 1984, la Los Angeles, când a cucerit bronzul.

Cea mai valoroasă performanță a carierei sale s-a înregistrat la ediția din 1988 a Jocurilor Olimpice, desfășurată la Seul. Luptătorul român a devenit campion olimpic la lupte libere, categoria 100 kg. Până în prezent, este singura medalie olimpică de aur din istoria luptelor libere din România.

În palmaresul său se mai înscriu 2 medalii de bronz la Campionatul Mondial din 1977, de la Lausanne, respectiv la cel din 1979, de la San Diego. La Mondialele de la Clermont Ferand, Franța, din anul 1987, a terminat competiția pe locul secund.

La Campionatele Europene a debutat în 1977, obținând locul al VI-lea. Un an mai târziu, a câștigat medalia de bronz la Sofia, performanță pe care o repetă și în 1978, la București. În 1987, la Campionatul European de la Veliko Târnovo, a devenit vicecampion european. În anii 1976 și 1977, a fost vicecampion balcanic la tineret.

"Stilul său de luptă s-a caracterizat prin acțiuni rapide și repetate, urmare a unei pregătiri fizice și tehnice deosebite, prin dezechilibrări și răsturnări laterale cu fixare la parter a adversarului", arată enciclopedia citată.

După retragerea din activitatea competițională, a devenit antrenor la secția de lupte a CSA Steaua, grupa seniorilor, poziție pe care a ocupat-o între anii 1990 și 1993.

Ca antrenor, a contribuit la obținerea a 24 de titluri de campioni naționali, dintre care 14 la seniori. Printre sportivii cu performanțe remarcabile care au fost elevii lui Vasile Pușcașu, se numără: Claudiu Tămăduianu, Dănuț Prefit, Laurențiu Ciucă, Paul Mare și șerban Mujiev.

După 1990, a fost ales membru în Biroul Federației Române de Lupte. În 2000, a fost ales secretar general. Din 1980, este Maestru Emerit al Sportului.

Pentru deosebitele sale performanțe sportive, Vasile Pușcașu a fost decorat cu: Ordinul "Meritul Sportiv" clasa a III-a (1977); Ordinul Național "Pentru Merit" în grad de Cavaler (2000); Ordinul "Meritul Sportiv" clasa I (2004).