Vis la Paris 2024 | Alina Dumitru crede în românii calificați la Jocurile Olimpice! "Minim 4 medalii de aur"
/dnl.eurosport.com/sd/img/placeholder/eurosport_logo_1x1.png){kind=logo}
Publicat 22/04/2024 la 14:30 GMT+3
Alina Dumitru, prima campioană olimpică din istoria judo-ului românesc, este încrezătoare în șansele sportivilor români de a cuceri medalii la Jocurile Olimpice de la Paris 2024. Cu mai puțin de 100 de zile înaintea competiției, fosta sportivă a vorbit în exclusivitate pentru Eurosport despre ceea ce urmează la vară și a dat un pronostic optimist.
Flacăra olimpică a fost aprinsă în Olympia, cu 101 zile înainte de startul JO de la Paris
Alina Dumitru este prima sportivă din România care a reușit să cucerească aurul olimpic la judo. Se întâmpla în 2008, la Beijing, pentru ca peste 4 ani, la Londra 2012, să urce din nou pe podium, adjudecându-și medalia de argint.
Bucură-te de performanță alături de LIDL, sponsor al transmisiunii Eurosport din drumul spre Paris.
Ulterior ediției din urmă cu 12 ani, sportiva s-a retras din activitatea competițională și a trecut la antrenorat, pregătind alți viitori campioni olimpici. Până când copiii pe care îi pregătește vor ajunge la Jocurile Olimpice, Alina Dumitru a vorbit pentru Eurosport despre sportivii calificați la Paris 2024.
Fosta judoka a comentat situația sportului din România, încercând să explice de ce nu se mai obțin rezultatele de altădată și a făcut un pronostic optimist cu privire la ce se poate întâmpla în competiția olimpică de la vară.
Alina Dumitru a dezvăluit și ce a simțit în momentul în care a cucerit medalia olimpică de aur și care a fost cel mai mare sacrificiu făcut pentru performanță și a evidențiat calitățile care definesc un campion olimpic.
Vis la Paris 2024 | Alina Dumitru, de la campioană olimpică la antrenoare
Cât de greu e să te apuci de altceva, în cazul dvs. de antrenorat, după o viață de sportiv?
E greu să te apuci de antrenorat după o viață de sportiv... Dar nu pot să zic că nu a fost ceea ce mi-am dorit atunci când m-am retras din sport și dacă a fost ceva ce mi-am dorit, nu pot să zic că a fost greu.
A fost frumos pentru că am luat o grupă de copii, începând cu vârsta de șase ani, pe care i-am crescut, pe care i-am luat de la zero efectiv, și acum am ajuns cu ei la vârsta de 16 ani. Mă bucur foarte tare că mulți dintre ei au rămas și am văzut și rezultate.
Nu pot că nu a fost și un pic greu, pentru că am început de jos, eu nemaiștiind pașii cum se fac, știam performanța, nu mai știam inițierea. Dar m-am descurcat. Am luat și eu, am mai învățat de la unul, de la altul... Mă uitam la cei care făceau și inițiere, întotdeauna ai de învățat, niciodată nu le știi pe toate. Tot timpul trebuie să înveți, așa că nu mi-a fost rușine să învăț de la alții.
Chiar dacă mulți ziceau 'ești campioană olimpică, tu nu știi?' Nu, nu știu la nivelul ăsta.
Nu mai știu, nu că nu știu. Nu mai știu, pentru că sunt alți pași, trebuie să o iei de la zero. Eu nu îmi mai aduceam foarte bine aminte cum am început și cum a fost să dau și eu mai departe. Dar a fost foarte frumos, așa cum am zis, pentru că i-am crescut eu, au învățat totul de la mine.
Care e diferența între a fi pe planșă și a sta pe margine în calitate de antrenoare?
Păi, diferența dintre a fi pe saltea, a concura, și a fi afară, pe margine, pe scaun, este mare, evident, pentru că emoțiile le-am avut atunci când am intrat pe saltea, dar le-am descarcat rapid atunci când mi-am întâlnit adversarul și am știut ce am de făcut.
În schimb, pe scaun stau de la început până la final cu emoție și nu numai pentru mine, stau pentru fiecare în parte. Adică am emoții pentru mai mulți și, clar, e mai greu de gestionat. Dar e frumos, așa cum am zis, e frumos atunci când ești acolo cu ei.
Care e cel mai mare sacrificiu făcut de dumneavoastră pentru performanță?
Sacrificiu a fost acela de a pleca de acasă, clar, că nu... Nu eram obișnuită să fiu plecată departe de părinți, departe de prieteni, dar în special de părinți, pentru că eram micuță. Nu știam singură ce și cum...
Trebuia totul să fac eu singură. Nu prea știam treaba asta, că nu... Mama mi le făcea pe toate. Ăsta a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-am întâmpinat atunci când am luat decizia să merg să fac performanță și a fost greu.
Și în afară de talent și muncă pe plan sportiv la antrenamente, care sunt calitățile care definesc un campion olimpic?
Trebuie să ai o ambiție de fier, trebuie să nu... Să nu te facă nimeni și nimic să te dea la o parte din drum pe care tu l-ai ales.
Așa cum eu, pe lângă talentul pe care toată lumea îmi spunea că îl am, am avut și o ambiție de foc. O ambiție care nu m-a dat la o parte, chiar dacă au fost și am întâmpinat probleme, nu m-a făcut să renunț.
Din contră, am mers mai departe și am trecut mai bine peste ele și am ajuns să-mi doresc mai mult. Deci ambiția, devotamentul, dar în primul rând ambiția. Să fii ambițios în ceea ce ți-ai pus.
Citește și:
Vis la Paris 2024 | Alina Dumitru: "Mai mult de aurul olimpic nu se poate"
Pentru că aminteați de faptul că sunteți campioană olimpică, așa cum știe toată lumea, aș vrea să vă întreb ce simte un sportiv atunci când câștigă medalia de aur la Jocurile Olimpice? E diferit sentimentul față de momentul unei victorii la Europene, de exemplu?
Bineînțeles! Bineînțeles că este diferit pentru că este performanța pe care și-o dorește orice sportiv. Își doresc, așa cum spune toată lumea, în primul rând, să ajungă acolo, să trăiască atmosfera de acolo, darămite să ajungă și pe podium sau chiar pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
E clar că emoțiile sau bucuria pe care o simți atunci când ești pe cea mai înaltă treaptă a podiumului nu se compartă cu nicio altă competiție care, la fel de muncită a fost, la fel de dorită, dar acolo știi că ți-ai atins self-dome, ți-ai atins tot ce ai avut de atins. Mai mult de atât nu se putea.
E clar că este diferit și e greu de descris în cuvinte pentru că, nu știu, în momentul acela îmi venea să râd, să plâng, să sar. Au fost momente pe care e greu să le descrii și e greu să le mai trăiești a doua oară, cred eu. Cred că asta se întâmplă doar o dată.
Nu știu dacă aș mai fi ieșit a doua oară dacă aș fi avut aceeași reacție. Pentru că, da, bucuria ar fi fost, clar, dar reacția care o ai prima dată nu se compară cu nimic. E diferită total. Și da, nu este la fel ca și celelalte.
Judo-ul este un sport care, teoretic, poate aduce unei țări foarte multe medalii la o singură competiție, pentru că se dau medalii la multe categorii, masculin și feminin! Crezi că acest sport primește suficientă susținere financiară în România? Care e situația judo-ului în comparație cu alte sporturi olimpice?
Probleme sunt tot timpul și nevoi avem tot timpul pentru a putea face performanță. Problema e că se întâmplă ceva ori la nivel de sportivi, ori la nivel de antrenori, pentru că dacă am ști ceea ce avem de făcut, și finanțarea ar veni pentru că vine în funcție de performanță. Dacă ai rezultate primești, dacă nu... Rămâi la urmă. Și trebuie să tragi mai tare, să dovedești că meriți.
Dar categoric se poate să fie mult mai bine plătit acest sport și, în general, sportul, pentru a putea avea performanțe la nivel internațional și să fim acolo unde am fost odată. Ca judo am fost în primii, tot timpul, în primii zece, în primele zece țări în urma rezultatelor.
Aveam rezultate, chiar dacă nu aveam sportivi la fiecare categorie. Era prea frumos să fi avut sportivi la fiecare categorie, așa cum se întâmplă în alte țări. Dar, important era că aveam două-trei categorii la care dominam clar, ceea ce, în ziua de azi, nu prea mai avem, nu mai e nicio categorie în care să se vadă că dominăm clar.
Apropo de sportivii din prezent, câți judoka români credeți că vom avea la Paris? Care dintre ei ar avea cele mai mari șanse la o medalie?
Nu știu dacă e ok să mă pronunț eu acum. Ne dorim să avem sportivi calificați la Paris pentru că n-ar fi ok să mergem acolo și să nu fie reprezentată și România la judo. Sunt în curs de calificare încă, cel puțin, trei sportivi. Deci nu pot să vorbesc decât să se califice întâi.
De medalii nu am cum să vorbesc deocamdată, din moment ce nu sunt încă calificați. Deci e important să ajungem acolo, să fim calificați, iar apoi vedem, după ce s-a tras linia, dacă au sau nu au șanse.
Dar, bineînțeles, fiecare are șansa lui odată ce a ajuns acolo. Nu se știe niciodată cum prinzi ziua respectivă. Așa că șansa o are oricine ajunge acolo.
Vis la Paris 2024 | Alina Dumitru crede în românii calificați la Paris 2024
De ce credeți că nu se mai obțin rezultatele de altadată? Ce îi lipsește sportului din România?
Așa cum am zis mai devreme, poate că nici noi nu mai avem sportivii aceia pe care îi dorim, acei sportivi ambițioși, dar poate se greșește la nivel de antrenorat. Poate că sportivii își doresc, dar nu știu ce să aplice antrenorii cu ei.
Cumva cred că aici este problema și, evident, să avem și susținere financiară, să putem să-i ducem pe acei sportivi la diferite competiții. Și, de ce nu, și pe antrenorii lor, să îi ajutăm să meargă la stagii de pregătire, să învețe să facă cu sportivii ceea ce ar trebui să facă. Cam astea ne lipsesc.
Cât de importantă este pentru dvs. și pregătirea mintală, pe lângă cea fizică? În plus, cât de mult accent credeți că ar trebui să se pună și pe această latură mintală în întregul sport românesc?
Eu zic că e foarte importantă. Asta o spun pentru că și eu am făcut sport și e clar că au fost momente în care am avut nevoie de asta, pentru că nu puteam, poate, să trec peste o anumită problemă, iar atunci când nu am mai putut, am acționat, am vorbit cu un psiholog sportiv.
Și eu am simțit atunci că mi-a fost foarte bine și m-a ajutat. Deci e clar că și sportivii din ziua de azi au nevoie de asta și că trebuie să fie întotdeauna cineva acolo lângă ei, mai ales la competițiile importante.
Aveți un mesaj pentru sportivii români care vor participa la Jocurile Olimpice de la Paris?
Păi nu le doresc decât să aibă pregătire bună, fără accidentări, și să-și urmărească țelul, visul lor și să nu renunțe, că nu se știe cum vine și ziua lor. Vine și se îndeplinește și visul lor. Mult succes în pregătire. Mult succes la Paris!
Voi fi și eu acolo alături de ei, eu sper de judoka noștri, pentru că mă duc să văd în mod special judo. Și hai România!
Și dacă ar fi să faceți și un pronostic, câte medalii credeți că vor obține românii la Paris?
Noi ne dorim cel puțin 5-7 medalii, printre care vreo 4 de aur. Acum vom vedea ce va ieși, eu zic minimul, să vedem dacă am avut sau nu dreptate, dacă am preconizat bine sau nu. Să sperăm că o să depășească ceea ce eu am spus.
/origin-imgresizer.eurosport.com/2024/04/17/3950700-80227708-2560-1440.png)
Alina Dumitru, alături de sportivii români calificați la Jocurile Olimpice de la Paris 2024
Jocurile Olimpice de la Paris vor fi pe Eurosport și în aplicația Max în perioada 26 iulie - 11 august 2024.
Alătură-te celor Mai mult de 3 milioane de utilizatori în app
Fii la curent cu cele mai noi știri, rezultate și sporturi în direct
Descarcă
Scanează
Subiecte asemănătoare
Distribuie acest articol
Promo
Promo