Vis la Paris 2024 | Irina Deleanu are încredere în viitorul gimnasticii ritmice din România: "Ar fi o premieră"

Andrei Nicolae

Actualizat 03/05/2024 la 17:46 GMT+3

Irina Deleanu este un nume legendar pentru România când vine vorba de gimnastica ritmică, iar rezultatele vorbesc de la sine. În prezent președintă a federației aferente acestei discipline, fosta mare sportivă a acordat un interviu pentru Eurosport.ro, în cadrul căruia a vorbit despre viitorul țării noastre pe această ramură, dar și despre Annaliese Drăgan, calificată la Jocurile Olimpice 2024.

Paris 2024 : Așa vor arăta Jocurile Oimpice

Irina Deleanu este o fostă sportivă care a marcat cu siguranță gimnastica românescă, iar acest aspect a putut fi observat încă de la începutul carierei sale. Multiplă campioană națională, Deleanu și-a atins potențialul maxim la începutul anilor '90, când a câștigat bronzul european în 1991, plus cel mondial în 1992.
Irina Deleanu, LIDL
Bucură-te de performanță alături de LIDL, sponsor al transmisiunii Eurosport din drumul spre Paris.
De asemenea, fosta gimnastă a participat și la Jocurile Olimpice de la Barcelona, unde a fost extrem de aproape de podium, încheind pe locul al șaselea întrecerea pentru o medalie. La nu foarte mult timp după această competiție, Deleanu s-a retras din activitatea de sportivă și a ales să rămână aproape de gimnastică, devenind rând pe rând antrenoare, arbitru, iar în final președinta Federației Române de Gimnastică Ritmică, pe care o conduce de mai bine de 20 de ani.
La această disciplină, România are o sportivă calificată la Jocurile Olimpice de la Paris, și anume pe Annaliese Drăgan, care la doar 18 ani va lua startul la cea mai importantă competiție din carieră. Merită menționat că România are și o medalie olimpică la gimnastica ritmică, obținută chiar în anul în care această disciplină a debutat la JO, respectiv în 1984, prin Doina Stăiculescu.
Cu aproximativ 80 de zile înainte de startul JO, Deleanu a vorbit în exclusivitate pentru Eurosport.ro despre viitorul gimnasticii ritmice românești, despre Annaelise Drăgan, dar și despre cariera ei remarcabilă de sportivă.
Citește și:

Vis la Paris 2024 | irina deleanu și încrederea ei pentru viitorul gimnasticii ritmice din românia

România va fi reprezentată la Jocurile Olimpice la gimnastică ritmică de Annaliese Drăgan. Care sunt așteptările pe care le aveți dumneavoastră din partea ei?
În primul rând, pentru noi simpla calificare a fost un rezultat extraordinar. Se știe că provenim dintr-un sport oarecum subiectiv și faptul că în sfârșit, după încă opt ani, ne-am calificat la Jocurile Olimpice, este un rezultat extraordinar.
Ca și participare la Paris, sigur că ne propunem să progresăm un pic de la locul 17 pe care l-am obținut în calificări (n.r. pentru JO). Obiectivul nostru e să venim undeva în primii 15, ne și pregătim temeinic pentru acest rezultat, o să vedem exact cum o să arate clasamentul final, pentru că toate gimnastele se pregătesc și toate vor un loc cât mai sus.
Mă gândesc că Annaliese nu are ca obiectiv o medalie la momentul actual. Credeți însă că pe viitor, la următoarele ediții, are șanse să urce pe podiumul olimpic?
De ce nu? Acesta este un vis de-ale noastre, să reușească să continue și poate să participe la două ediții ale Jocurilor Olimpice. Ar fi și o premieră pentru gimnastica ritmică românească să avem o gimnastă care participă la două ediții de JO.
De fapt, Jocurile Olimpice din 2028 sunt chiar în orașul ei nadal, în Los Angeles. Ea e născută acolo și crescută până la 13 ani, când s-a mutat în România pentru performanță. Ar fi așa un vis împlinit și foarte frumos să reușească să concureze în țara ei natală și în orașul ei, unde o susțin toți prietenii, vecinii și toți cei care o cunosc pe ea.
picture

Irina Deleanu, încurajări pentru sportivii români, cu 100 de zile înainte de JO de la Paris 2024

VIS LA PARIS 2024 | ISTORICUL ROMÂNIEI LA GIMNASTICA RITMICĂ, PRIN OCHII IRINEI DELEANU

Uitându-ne la istoria acestei discipline care a fost introdusă în 1984, România are o singură medalie. Ce credeți că ne-a stopat din a avea mai mult succes la disciplina aceasta?
În primul rând, gimnastica ritmică este un sport inventat de ruși. Ei dețin toate secretele, sunt în continuare cei mai buni din lume, întotdeauna fac meseria foarte corect și foarte performant.
Nu prea poți să ții pasul cu ei, au și o bază de selecție foarte mare. Ei selecționează dintr-un milion de gimnaste atunci când trebuie să participe la o competiție mare, noi selecționăm din patru, cinci gimanste.
Apoi vine școala bulgară, care la fel, are tradiție de foarte mulți ani, de peste 50 de ani. Cumva, ne apropiem și noi, dar nu suntem niciodată chiar acolo.
În 1984, am obținut acea medalie, se știe că a fost boicotul acela al țărilor estice și am avut un culoar, nefăcând asta mai puțin meritorie acea medalie, pentru că până la urmă concursul este concurs.
Noi ne străduim, sigur că ne pregătim pentru obținerea medaliilor, dar e puțin mai dificil la noi.
Cum credeți că au evoluat condițiile de pregătire față de perioada în care erați dumneavoastră sportivă?
Când eram eu sportivă, aveam totuși condiții de pregătire, aveam o sală destinată gimnasticii ritmice, făceam acolo antrenamente de două ori pe zi, câte un antrenament de patru ore. Era însă frig iarna, iar asta era o problemă.
Îmi aduc aminte când primeam obiectele și aveam mâinile înghețate și era foarte dureros, dar de trei ani avem și noi condiții foarte bune de pregătire datorită Comitetului Olimpic și Sportiv Român, care finanțează închirierea unei săli propice pentru gimnastica ritmică.
Ne străduim foarte mult să avem continuitate și să avem o strategie pe termen lung, până în 2032. Ne străduim să avem grijă de gimnastele noastre care urmează să vină după generația aceasta cu surorile Drăgan și cu Andreea Verdeș.
Citește și:

vis la paris 2024 | irina deleanu și cariera ei remarcabilă

Întorcându-ne puțin în timp la cariera dumneavoastră, ați reușit de-a lungul carierei să câștigați numeroase medalii. Care e medalia pe care prețuiți cel mai mult?
Medalia de la Campionatul Mondial din 1992, evident. Este o medalie pe care mi-am dorit-o foarte mult, cumva a fost și o provocare, pentru că ni se spunea într-una că nu o să se poată la ritmică, tocmai din motivele pe care le-am enumerat mai sus.
A fost cu atât mai meritorie în ideea în care la acel Campionat Mondial am concurat cu țările din fosta Uniune Sovietică. Se ridicase și Spania în 1992 după Olimpiada de la Barcelona, deci am avut adversare foarte puternice, de aceea țin foarte mult la medalia aceea, pentru că arată un nivel de pregătire și de performanță extraordinară.
Ați pomenit și de Jocurile Olimpice de la Barcelona, unde ați fost aproape de podium. Cum ați descrie toată experiența a JO?
A fost destul de greu, pentru că satul olimpic impune niște reguli foarte strice și ești un pic restrâns, nu prea ai libertate de mișcare, nu poți să ieși din satul olimpic când își dorești. Sunt anumite reguli de respectat.
E o experiență unică prin faptul că nu seamănă cu Campionatele noastre Mondiale și Europene, unde știm exact cum se desfășoară totul. În sine, deplasarea delegației țării respective este mult mai greoaie, mai anevoiasă, pentru că sunt mai mulți oameni, mai multe sporturi.
Ca aspect pozitiv, toată emulația din satul olimpic, petrecerile, sărbătorirea unei medalii, este extraordinar de frumos. Este înălțător să ajungi să joci în cel mai mare spectacol al lumii și este visul oricărui sportiv.
La doar 18 ani, v-ați retras din cariera de sportivă. Considerați că ați mai fi reușit să faceți performanță dacă ați mai fi continuat?
Eu am continuat o bună bucată de timp și în 1994, după ce am împlinit 18 ani, am mai continuat câteva luni. Făcusem și compoziții noi, îmi aduc aminte, pentru noul sezon.
La un moment dat însă, mi s-a luat antrenoarea de către Federație, mi s-a spus că nu mai colaborez cu doamna (n.r. Maria) Gîrbă. Atunci am fost nevoită să renunț, pentru că doamna a plecat cu contract în străinătate, iar eu am rămas fără antrenor.
Cumva, la gimnastică ritmică e un pic mai sensibilă colaborarea asta gimnastă - antrenor. Se crează o legătură puternică. Antrenoarea care te-a crescut te cunoaște foarte bine, îți știe exact toate punctele forte și punctele slabe, știe exact cum să te pună într-o lumină bună și știe pe ce butoane să "apese".
Atunci este greu, mai ales la vârsta mea, la 19 ani, să schimb antrenorul, așa că am renunțat.
Citește și:

vis la paris 2024 | irina deleanu, din postura de președintă a frgr

Totuși, ați continuat să fiți atașată de gimnastica ritmică și de mai bine de 20 de ani, sunteți președinta Federației. Cum v-ați adaptat la această trecere de la jucătoare, ulterior antrenoare, iar în ultimii ani pe poziția de conducere?
A fost treptat. Întâi a fost antrenoare, arbitru internațional, comentator sportiv și apoi președinte. N-a fost ușor, pentru că am devenit președinte (n.r. când eram) foarte tânără, aveam 27 de ani, nu știam mai nimic despre administrație.
Eram doar plină de entuziasm și de dorință de a face lucrurile mai bine. Avantajul a fost că am ascultat de cei mai în vârstă, de cei mai experimentați. Am fost "ochi și urechi", mi-am luat notițe, am încercat să învăț pe repede înainte ceea ce înseamnă conducerea unei federații și tot ce presupune acest lucru.
Să zic așa, după primul mandat eram deja "ca peștele în apă". M-am adaptat destul de repede. Nu este neapărat ceea ce îmi doresc foarte mult, să fiu președintele Federației. Cel mai mult îmi place să stau în sala alături de copii, cu fetele.
Mi-am dat seama că trebuie să fie acolo sus cineva care înțelege exact fenomenul gimnasticii ritmice și care poate să ajute din poziția aceea și să ofere cadrul perfect dezvoltării acestei ramuri de sport.
Cum considerați că arată viitorul gimnasticii ritmice și la ce rezultate să ne așteptăm pe viitor?
Eu cred că (n.r. viitorul) arată destul de bine, dacă mă uit la junioare și la copii. Avem elemente de valoare la nivelele de vârstă care ne interesează și pentru (n.r. Jocurile Olimpice din) 2028, și pentru 2032.
Sigur, acest lucru va fi condiționat de condițiile de pregătire. Sperăm în continuare să avem această sală unde ne desfășurăm activitatea și de sănătatea gimnastelor, care este foarte importantă.
Eu zic că o să arate bine gimnastica ritmică în următoarele două cicluri olimpice.
Jocurile Olimpice de la Paris încep pe 26 iulie și vor fi la Eurosport și în aplicația Max.
picture

Paris 2024 : Așa vor arăta Jocurile Oimpice


Alătură-te celor Mai mult de 3 milioane de utilizatori în app
Fii la curent cu cele mai noi știri, rezultate și sporturi în direct
Descarcă
Subiecte asemănătoare
Distribuie acest articol
Promo
Promo