„Toate pânzele sus” spre Argentina

Argentina. Un tărâm uriaș, primordial; o țară sălbatică și pură, dragă nouă din scrierile lui Jules Verne și mai ales din serialul românesc „Toate pânzele sus!”, de la care am învățat prima oară cum se numește moneda argentiniană: peso. Ca o paranteză, romanul lui Radu Tudoran este o poveste minunată și în prezent, așa că îl recomand cu căldură.

Evadarea din urmă cu 4 decenii din gri-ul comunismului corespundea unei perioade colorate și romantice în MotoGP, cu britanicul Barry Sheene aducând ultimul titlu mondial al clasei regină în Regat. În 1977, încă era la modă părul lung și viața de playboy alături de frumoasele grid girls, care pe atunci nu erau deloc afectate de etica discursului egalității între sexe. Câteodată, recunosc, pare o poveste desprinsă dintr-o altă viață.

Și totuși, Argentina a rămas majoritar neschimbată. Străjuita de semeții Anzi și furiosul Ocean Atlantic, pentru călătorul actual prezintă aceleași repere istorice: Tierra del Fuego cu al său mitic oraș Ushuaia, Patagonia și pampasul nesfârșit, cerul de un albastru rece brăzdat de condorul singuratic sau stolurile colorate de flamingo. Peisajul aparte nu putea fi îmblânzit decât de un personaj cu valențe de semi-zeu: gaucho. Brav, nobil și curajos, gaucho călărește încă dinainte de a fi învățat să meargă. În lumea modernă, are un singur corespondent: Valentino Rossi. Poate și de aceea, revenirea MotoGP-ului în Argentina a avut un impact uriaș. Lumea, chiar dacă a fost nevoită să se deplaseze aproximativ 70 de kilometri de capitală pentru noul circuit Termas de Rio Hondo, a empatizat imediat cu o competiție care i-a lipsit 14 ani.

Ne aducem cu siguranță aminte de episodul 2015 - cu un Marc Marquez plecat ca o rachetă din pole position, doar pentru a fi păcălit mai apoi de vicleanul Valentino Rossi. Capcana întinsă spaniolului a funcționat, iar Doctorul a câștigat - una din cele 4 victorii ale anului, sezon ce l-a adus dureros de aproape de al 10-lea titlu suprem. Lider în clasamentul general la momentul respectiv, Valentino Rossi a urcat pe podiumul din Termas de Rio Hondo îmbrăcând tricoul de nota 10 al inegalabilului Maradona. Sau momentul 2016, cu revanșa lui Marc Marquez și povestea incredibilă a clasei Moto3, cu neînfricatul Khairul Idham Pawi devenind la numai 17 ani primul pilot malaezian care câștigă un Grand Prix moto.

În prezent, unul din cei doar 2 piloți ce și-au dublat victoria pe noul circuit de curse al Argentinei, Johan Zarco, este acum la un alt nivel, și nu mă refer aici doar la pasul făcut anul trecut spre clasa supremă. Ci la debutul de acum 3 săptămâni, când a obținut primul pole al sezonului și a condus jumătate din cursa nocturna din Losail. Duminică, în al doilea weekend de MotoGP al sezonului 2018, el poate fi acel Pierre Vaillant din „Toate Panzele Sus!”. Poate și din nostalgie, dar și din dorința de a păstra linia diversă a câștigătorilor începută în 2015, mi-l imaginez pe Zarco trecând cu bine linia de sosire, în fata pumelor Ducati, Honda sau Suzuki.

- Antal Putinică