Anglia și Africa de Sud se pregătesc pentru bătălia finală

Va fi o confruntare între două țări, două emisfere, două stiluri de joc și două povești. Africa de Sud poate deveni prima echipă care pierde un meci la Mondial dar câștigă trofeul, pentru a treia oară după performanțele reușite în 1995 și 2007. De cealaltă parte Anglia poate readuce trofeul în emisfera nordică pentru prima oară de la triumful lor din 2003.

Turneul final din Japonia a fost unul memorabil din toate punctele de vedere posibile. Am avut parte de victorii șoc ale gazdelor cu Irlanda și Scoția, dar și de partide anulate din cauza taifunului. Uruguay a produs și ea o surpriză și a învins Fiji. Scoțienii au amenințat că vor da în judecată World Rugby. Am văzut apoi cum inimile japonezilor au fost frânte de înfrângerea cu Africa de Sud din sferturi. Pentru ca în final, Anglia să șocheze lumea cu o victorie istorică în semifinala în fața All Blacks, după ce înainte de partidă englezii au ales să îi provoace pe neozeelandezi în timpul ritualului Haka.

Toate acestea au dus către finala de sâmbătă. Meci care aduce cu el câteva întrebări: vor reuși sud-africanii să îi copleșească pe englezi prin fizicalitatea lor? Sau vor putea englezii să îi învingă pe sud-africanii prin atacurile rapide, care vin în valuri?

Stilul de rugby al sud-africanilor nu este chiar cel mai entuziasmant, dar este unul eficient. Metoda de a trece de linii ar putea fi considerată rudimentară, dar acest lucru este departe de adevăr. ”Rassie a făcut o echipă într-un timp scurt, care joacă într-un mod specific și presupuncă nu a avut destul timp pentru a crea un atac, pentru că asta durează mult. Doar 18 luni pentru a te pregăti de un Mondial nu este de ajuns. Au jucat eficient până acum în felul în care au putut pentru a avea un joc rapid și o apărare bună, cu un pachet monstruos”, a declarat fostul rugbist sud-african John Smit.

Sprinboks numesc acest stil ”rugby sud-african” și nu sunt îngrijorați că s-ar putea să nu fie pe placul tuturor: ”Am avut o anumită rută și am jucat conform statisticilor și adaptat la cum se arbitraeză acum. Da, acceptăm criticile însă suntem fericiți că suntem în finală”, a declarat antrenorul Erasmsus. Strategia sud-africanilor de a câștiga teritoriu pentru ca apoi să preseze adversarul în speranța că vor obține puncte a fost criticată pentru că e old school, dar a adus rezultate.

Partida de sâmbătă va fi arbitrată de francezul Jerome Garces și judecând după semifinala dintre Țara Galilor și Africa de Sud, va fi destul de permisiv cu jucătorii în ceea ce privește linia de offside.

De cealaltă parte, Anglia este așptată să combine fizicalitatea, ritmul rapid cu mingea în posesie și șuturile precise pentru a menține presiunea pe sud-africani. A fost șocant, dar neozeelandezii au avut mari probleme în a ieși din propria jumătate în semifinala cu englezii.

”Au un pachet de înaintare masiv și agresiv. Vor fi foarte greu de învins. Ne vom bucura de pregătirile din această săptămână, știm câteva zone în care îi putem expune și ne vom asigura că suntem bine pregătiți acolo”, a declarat selecționerul englez, Eddie Jones.

Jones și Erasmus, au fiecare câte două victorii în fața celuilalt, ca selecționeri ai celor două formații.

Conform jurnalistului ESPN Tom Hamilton, pentru sud-africani cel mai important jucător este Faf de Klerk. Sud-africanii au nevoie ca el să fie într-o formă de zile mari – de Klerk este nemilos cu balonul în mână dar este capabil și de șuturi extrem de precise. Un meci bun al lui de Klerk va oferi încredere întregii echipe.

De cealaltă parte, omul cheie pentru Anglia va fi Maro Itoje, care a făcut un meci stelar în semifinala cu Noua Zeelandă. Itoje a avut 12 tackling-uri și trei recuperări. Suporterii îl iubesc și deja i-au dat dedicat un cântec pe linia melodică de la Seven Nation Army. Jocul ofensiv al Angliei depinde de fazele fixe destul de mult iar Itoje este cheie aici.

15. Elliot Daly, 14. Anthony Watson, 13. Manu Tuilagi, 12. Owen Farrell (căpitan), 11. Jonny May, 10. George Ford, 9. Ben Youngs; 1. Mako Vunipola, 2. Jamie George, 3. Kyle Sinckler, 4. Maro Itoje, 5. Courtney Lawes, 6. Tom Curry, 7. Sam Underhill, 8. Billy Vunipola

Rezerve: 16. Luke Cowan-Dickie, 17. Joe Marler, 18. Dan Cole, 19. George Kruis, 20. Mark Wilson, 21. Ben Spencer, 22. Henry Slade, 23. Jonathan Joseph

15. Willie Le Roux, 14. Cheslin Kolbe, 13. Lukhanyo Am, 12. Damian de Allende, 11. Makazole Mapimpi, 10. Handre Pollard, 9. Faf de Klerk; 1. Tendai Mtawarira, 2. Mbongeni Mbonambi, 3. Frans Malherbe, 4. Eben Etzebeth, 5. Lood de Jager, 6. Siya Kolisi (căpitan), 7. Pieter-Steph Du Toit, 8. Duane Vermeulen

Rezerve: 16. Malcolm Marx, 17. Steven Kitshoff, 18. Vincent Koch, 19. RG Snyman, 20. Franco Mostert, 21. Francois Louw, 22. Herschel Jantjies, 23. Frans Steyn