Interviu cu Neil Robertson despre dependența de jocuri video și lupta soției lui cu depresia

”Când ești cunoscut, cum este un sportiv, poți să te folosești de asta pentru a-i ajuta pe ceilalți cărora poate le este frică să vorbească de anumite lucruri. Ce a făcut Tyson Fury acum un an, când a făcut acel documentar în care a discutat despre problmele sale de sănătate mintală, despre anxietatea și depresia sa, a fost impresionant. Când m-am uitat la acel documentar, am simțit că vorbește Mille (soția sa), vorbea despre aceleași lucruri. Ea nu avea probleme cu drogurile, dar cu anxietatea iar mulți oameni recurg la alcool pentru a se calma. Fix asta făcea și Mille, ceea ce a fost foarte greu pentru mine. Să gestionez situația de acasă și să fiu unul dintre cei mai buni jucători de snooker din lume.

Timp de câțiva ani, făceam asta fără să mă gândesc. Am avut apoi câteva rezultate mai slabe iar lumea nu înțelegea de ce. Nu treceam eu direct prin aceste probleme, dar când încerci să ajuți pe cineva, este foarte greu pentru că te simți neputincios. A durat doi, trei ani să-mi da seama ce se întâmplă, ce este anxietatea? În primul rând, am învățat că este vorba de anxietate la Mille iar apoi m-am documentat pentru a afla cum s-ar putea trata. Așa că am avut o perioadă extrem de dificilă, mai ales când eu eram plecat perioade lungi.

Înainte credeam că în astfel de locuri ajung numai nebunii sau dependenții de droguri, starurile rock etc. Dar apoi afli ce se întâmplă de fapt iar aceste locuri sunt uimitoare, oamenii implicați sunt chiar ei foști dependenți așa că au experiență și știu despre ce este vorba.

Așa că Mile a fost la un centru de reabilitare pentru câteva săptămâni, unde a învățat multe lucruri pentru a gestiona anxietatea și depresia. Primul lucru a fost să renunțe la alcool, cele mai mari pericole pentru bolile mintale sunt alcoolul și drogurile, alcoolul este probabil mai rău pentru că poți să îl cumperi fără probleme de la magazin. Așa că a petrecut o lună în care a învățat să renunțe la alcool, cum să gestioneze situația iar lucruri s-au îmbunătățit. Mergea la întâlniri constant, este foarte important să mergi la astfel de discuții pentru a vorbi. Acum este cu totul altă persoană, sunt extrem de mândru de ea pentru tot ce a putut să facă dar și de faptul că mi-a dat undă verde să vorbesc despre astfel de lucruri public.”

”Da, am avut mare grijă pentru că este problema ei iar ea nu este o persoană căreia să îi placă să se expună. La acea vreme nu se vorbea așa mult de sănătatea mintală. Așa că atunci când am vorbit despre asta, oamenii au început să fie mai deschiși și au vorbit și ei despre problemele pe care le-au avut. În ultimii ani s-au făcut progrese în această zonă și este incredibil.”

”Problemele sunt conectate într-un fel. Petreceam mult timp acasă așa că asta era evadarea mea, nu este ușor să vezi pe cineva într-o astfel de situație așa că mă consolam cu jocurile. Unele dintre ele erau inofensive, dar s-a ajuns într-un punct în care mă jucam prea mult, de exemplu FIFA și fiind atât de competitiv, puneam suflet și la FIFA.

”A fost un început foarte ciudat pentru mine! Eram campionul en-titre la turneul din Letonia și eram 10 cred, toți eram în avion înainte de decolare și am primit mesaj de la căpitan că există o problemă, un avion privat care aterizase avea o problemă la cauciuc și a lăsat resturi pe pistă așa că trebuia curățată și a durat cam două ore. Apoi trebuia să decolăm iar însă au început furtuni puternice așa că am coborât din avion și eram prinși la Luton, niciun zbor nu pleca din Londra, așa că nu am mai ajuns la turneu!

Apoi a venit Barnsley... Nu știam că există două orașe Barnsley în Marea Britanie! Amuzant e că e cam aceeași distanță din Cambridge, ambele cam la 120 de mile. Așa că eu conduceam și dintr-odată văd semne care arată că mă apropii de Wolverhampton și mi-am dat seama că ceva e greșit. Așa că am oprit și am căutat pe Google arena unde trebuia să ajung și am văzut că e la 98 de mile distanță. Meciul meu începea în 45 de minute! L-am sunat pe Martin și i-am spus că nu sunt unde trebuie, n-am cum să ajung la timp.”

”Cu siguranță cel mai bun meci în care am jucat vreodată, Judd cred că ar spune la fel dacă ar fi câștigat, dar cu siguranță și-l amintește ca pe meci grozav. A fost o partidă foarte strânsă. Uimitor a fost că la 8-8, ceea ce este deja un standard incredibil, mi-a luat un frame pentru a conduce cu 9-8, a avut apoi un break de 50 în următorul și acum aveam nevoie de un snooker cu cinci roșii pe masă. Am rezolvat cele cinci roșii, încă patru negre, am luat snookerul și am câștigat așa că eram la 9-9. În decisiv el a încercat o lovitură dificilă, a ratat și eu am reușit un break de 137, un sfârșit minunat pentru o finală superbă.

În ultimele 18 luni am câștigat șase turnee majore. De obicei asta ar fi destul ca să fii cel mai bun, dar Judd a câștigat 10 finale din 11. Eu am câștigat șase din 10. Rata lui de conversie a fost incredibilă, singura finală pe care a pierdut-o a fost cea cu mine. Sunt foarte mulțumit de cum am jucat. Să sperăm că vom putea juca la Campionatul Mondial, dar faptul că se joacă în iulie înseamnă că toată lumea e fresh, nu există o formă bună, așa că va fi interesant.”

”Când vorbim de Masters, de Champion of Champions, nu sunt turnee de clasament, dar sunt mai prestigioase decât 90% din turneele de clasament din circuit. Când am câștigat Campionatul Mondial, acela era al șaselea turneu de clasament câștigat și ținta mea era să ajung la 10 și când am ajuns la 10, un prieten mi-a spus că trebuie să ajung la 20, pentru că la acel număr era Mark Williams atunci, așa că sper să ajung la 20. Evident, anul acesta se fac 10 ani de când am reușit să câștig Campionatul Mondial, nu am mai ajuns în finală de atunci. Am pierdut în fața lui Higgins sau Ronnie de câteva ori, mulți experți au spus că unele dintre aceste sferturi au fost ca o finală. Mai este mult timp, vom vedea!”