Players' Voice | Victoria Azarenka: "Există o anumită forță în a-ți arăta vulnerabilitatea"

Într-o nouă versiune a campaniei Eurosport: "Players' Voice", finalista de anul trecut de la US Open reflectă asupra modului în care pandemia a ajutat-o ​​să apese butonul de "pauză" și să-și deschidă calea către o nouă perspectivă, după ce a depășit o serie de evenimente provocatoare din viața ei personală și profesională.

Carantina nu a fost o experiență distractivă; Nu pot spune cu adevărat că este ceva ce mi-ar plăcea să fac din nou. Cu toate acestea, este ceea ce este - face parte din experiență și reprezintă o provocare cu care ne confruntăm cu toții.

Când am scris scrisoarea deschisă către comunitatea tenisului săptămâna trecută, am simțit că este important să-mi împărtășesc sentimentele și, de asemenea, gândurile multor alți jucători, cu privire la situația în care ne aflam. Am crezut că lucrurile au scăpat puțin de sub control și știu că este un moment foarte emoționant pentru multe părți. Așadar, pentru mine, a fost singurul meu mod de a mă adresa persoanelor cu care nu am contact.

Carantina mi-a dat, de asemenea, multă creativitate și am profitat de asta, punând o mulțime de idei în unele dintre proiectele secundare pe care vreau să le creez sau din care să fac parte, cum ar fi noua mea serie de podcasturi WTA: Think About It. Am vrut să mă deschid și să aflu mai multe despre oameni, deoarece nimic nu mă entuziasmează mai mult decât să învăț despre oameni. Obișnuiam să călătoresc în unele locuri în care nimeni nu știa unde mă aflu și nu cunoșteam pe nimeni; Am vrut doar să încerc să învăț și să cunosc oameni și de aceea am vrut să fac acest spectacol.

Toată lumea are o poveste în care a trebuit să depășească provocările și adversitățile și asta cred că conectează oamenii într-un mod semnificativ. Cred că, în relația cu mass-media, poate fi o provocare să fii autentic pentru că ești mereu judecat și nu cred că există suficiente conversații deschise pentru a arăta cum ești de fapt.

De exemplu, s-ar putea să vă faceți griji și să spuneți: „Mi-e frică să merg acolo și să joc uneori”, de teamă să nu vă expuneți slăbiciunile, dar asta nu înseamnă că adversarii nu sunt speriați, ci doar că nu admit asta. Simt că există o anumită putere în a admite acest lucru, există o anumită forță în a-ți arăta vulnerabilitatea. Cred că orice om îi poate inspira pe alții și asta a fost întotdeauna lucrul meu preferat de făcut.

Privind înapoi la 2020, cred că pandemia de Covid-19 mi-a permis să fac o pauză și să-mi reevaluez situația. Înainte de a câștiga la Cincinnati, nu cred că cineva se aștepta să fie scrie articole precum cele care au fost scrise despre mine, așa că sunt de părere că tot acest proces pentru mine a fost despre creșterea personală.

Cred că era inevitabil ca situația creată de pandemie să nu te facă să te privești în oglindă și să vezi încotro mergi, pentru că o mulțime de lucruri se schimbau pentru oameni; a trebuit să ne adaptăm la ceea ce se întâmpla în lume, așa că eu cred că am profitat de această ocazie și am folosit-o într-un mod pe care mi-aș dori să-l fi făcut mai devreme, dar pur și simplu nu a fost momentul potrivit până acum. Cred că trebuie să vină un moment în viața ta în care ori urci, ori continui să te rostogolești într-un bulgăre de negativitate, gânduri secundare și ezitare. Cred că facem asta cu toții, este un ciclu foarte natural și este doar despre abilitatea de a persevera.

Pentru mine, 2020 a avut un început foarte greu și înfricoșător. Totul s-a schimbat foarte repede. Cred că mi-am dat seama de această schimbare atunci când oamenii din jurul meu erau puțin șocați. Din cauza protocoalelor de la US Open, am rămas fără echipa mea timp de aproximativ două luni și jumătate și atunci s-a întâmplat totul pentru mine. Am fost singură și am profitat cu adevărat de ocazie pentru a accepta acea provocare; nimeni nu avea de gând să mă ajute sau să mă salveze. Când acei oamenii m-au văzut din nou, mi-au spus: „wow, asta este o schimbare uriașă”! Asta m-a făcut să mă gândesc că ceea ce făcusem singură a făcut diferența.

Privind spre Australian Open, fiind în carantină sau nu, nivelul meu de emoție nu a scăzut - cred că va fi o lună foarte interesantă. Fanii vor fi aici și ador publicul australian și aprecierea lor pentru sport, așa că va fi distractiv. Știu că va fi încă puțin diferit, deoarece suntem încă în mijlocul unei pandemii, așa că există măsuri de precauție. Va fi totuși interesantă conectarea cu lumea într-un mod mai liber. A trecut foarte mult timp de când nu am mai experimentat așa ceva și cred că suntem cu toții obișnuiți cu o lume diferită acum.

Apoi, dincolo de Australia, unul dintre cele mai memorabile lucruri pe care sper să le experimentez este participarea la Jocurile Olimpice, împreună cu fiul meu. Cred că va fi ceva foarte special de împărtășit cu el, deoarece el este la vârsta la care deja înțelege mai mult ceea ce se întâmplă, așa că sunt încântată că o să se întâmple asta.

În momentul în care mă vede jucând la televizor, este foarte interesant cum reacționează; nu știe despre prezența mea la nivel mondial, știe doar că joc tenis.

Unul dintre cele mai dulci momente la care am asistat în viața mea a fost când el a mers la lecții de tenis și a spus: „Vreau să fiu ca mama, vreau să joc ca mama”, iar acest lucru este foarte încântător pentru mine.