#VOCE La mulți ani, "Sir" Charles Barkley! Legenda din NBA împlinește 61 de ani

În Europa, Africa, Asia și America, cel mai popular sport este fotbalul, supranumit "sportul rege". Acesta strânge cea mai mare audiență și deține cea mai mare bază de fani. În anul 2021, un studiu a arătat că fotbalul are 3,5 miliarde de fani în toată lumea. Probabil că după desfășurarea fiecărei Cupe Mondiale, din 4 în 4 ani, numărul acesta crește. De aceea, cel puțin în Europa, toată lumea vorbește despre fotbal, despre campionate interne, despre competiții continentale (UEFA Champions League, UEFA Europa League și altele) și nu se pune atât accent pe alte sporturi.

Tot același studiu arată ierarhic cum cricket-ul are o acoperire de fani activi de peste 2,5 miliarde, iar apoi vine din spate baschetul cu 2,2 miliarde. Baschetul este predominant în Statele Unite ale Americii, Canada, China sau Insulele Filipine. În Europa, de asemenea, există ligi bune și puternice ce au echipe precum: Real Madrid, CSKA Moscova, Panathinakos, Varese și multe altele.

Cum Premier League este cel mai popular campionat, cu majoritatea jucătorilor fiind staruri ai fotbalului, ei bine la baschet este NBA-ul (Asociația Națională de Baschet) din SUA și Canada, unde au fost și sunt jucători cunoscuți la nivel mondial.

În acest articol, vom vorbi despre sărbătoritul de astăzi, ce a avut un impact imens asupra baschetului american și care chiar și acum nu a lăsat lumea baschetului de-o parte, fiind prezent continuu la mai multe emisiuni americane. El este Charles Barkley, un "titan" al baschetului american și mondial, o personalitate puternică și un jucător tehnic, agresiv și foarte muncitor. A fost remarcat pentru cum îi juca pe oponenții săi cu "jumătate de cap mai mare" decât el și pentru jocul necruțător și subdimensionat pe care îl avea. În sezonul 1986 – 1987 a intrat în istorie ca fiind cel mai scund jucător din istoria NBA-ului ce a condus liga la recuperări cu o medie de 14,6 de recuperări pe meci.

El s-a născut pe 20 februarie 1963 în Leeds, o suburbie a orașului Birmingham, din statul american Alabama. Părinții lui au divorțat când era mic, după ce tatăl lui i-a abandonat pe el, pe mama sa și pe frații lui. Mama lui s-a recăsătorit și din nefericire, ulterior, tatăl adoptiv a murit într-un accident când Charles avea 11 ani.

Pasiunea pentru baschet a descoperit-o în timpul liceului "Leeds High School", deși nu a reușit din prima să se califice la echipa școlii, rămânând numai rezervă, deoarece avea 1.78 metri și cântărea 100 de kilograme. Dar în vacanța de vară a crescut până la înălțimea de 1.93 metri și a început să joace la seniori. Deși avea o medie de 19.1 puncte pe meci și 17.9 recuperări, nu a fost deloc în atenția scouterilor, fapt ce s-a schimbat în momentul în care a jucat o semifinală unde a înscris 26 de puncte împotriva Alabamei lui Bobby Lee Hurt, pe atunci abia recrutat. Asistentul Sonny Smith l-a numit: "Un tip gras… ce poate juca precum vântul". A fost recrutat curând de către acesta la echipa Auburn Tigers, echipa universității Auburn unde s-a și înscris la facultatea de business și management.

În timpul colegiului, a devenit din ce în ce mai popular și a avut porecla de "Crisco Kid", după mărimea lui fizică mare și skill-urile sale. A câștigat premiul de jucătorul anului în 1984 în cadrul colegiului Auburn, mai apoi fiind numit în lista de jucătorii decadei ai anilor 1980.

Și-a început cariera profesionistă în NBA la echipa Philadelphia 76ers, echipă pentru care a jucat din 1984 până în 1992. A jucat alături de staruri precum Julius Erving, Moses Malone sau Maurice Cheeks și s-a impus rapid. A spus că Moses Malone l-a influențat extrem de mult în cariera lui de baschetbalist, ajungând să-l alinte, chiar numindu-l "tată". În primele 2 sezoane, el a fost inclus în "All-NBA Second Team" și a avut o medie de 25 de puncte și 15.8 recuperări pe meci în timpul play-off-ului. Sezonul 1988 – 1989, după retragerea lui Julius Erving, a fost cel mai productiv din cariera lui Charles. A avut o medie de 28.3 puncte și 11.9 recuperări pe meci. A fost numit de data aceasta în "All-NBA First team" pentru a doua oară, prima fiind în sezonul 1987 – 1988.

În sezonul 1989 – 1990 el a fost al doilea în cursa pentru titlul de MVP (cel mai valoros jucător) al campionatului, primul fiind inegalabilul Magic Johnson. A fost numit jucătorul anului de The Sporting News și Basketball Weekly. A avut o medie de 25.2 puncte și 11.5 recuperări pe meci și una de 27.6 puncte și 10.1 recuperări pe meci în sezonul '90 – '91, unde a fost pentru prima dată comparat cu Michael Jordan de către David Robinson. Acesta a fost întrebat cu cine ar juca într-un meci ipotetic: Barkley sau Jordan. Acesta a răspuns:"L-aș alege pe Barkley. Când este în joc, cred că este jucătorul cu cel mai mare impact".

În ultimul sezon pentru 76ers, cel din 1991 – 1992, a purtat numărul 32 în loc de 34, în onoarea lui Magic Johnson, care a fost depistat pozitiv cu HIV. A avut o medie de 23.1 puncte și 11.1 recuperări pe meci.

În data de 26 martie 1991, în timpul unui meci împotriva celor de la New Jersey Nets, Barkley a încercat să scuipe un fan ce se presupunea că îl jignea cu insulte rasiste, dar rezultatul a fost că a scuipat-o, din greșeală, pe o fată tânără din public. Rod Thorn, președintele operațiunilor NBA în vremea aceea, l-a amendat pe Barkley cu 10.000 de dolari americani pentru că a scuipat și abuzat verbal un fan. El și-a cerut scuze fetei și familiei sale, devenind chiar prieteni ulterior, oferindu-le meci de meci bilete.

În perioada 1992 – 1996, Charles Barkley a jucat pentru Phoenix Suns. El a obținut în primul sezon cu noua echipă premiul de MVP, fiind al treilea din istorie ce a câștigat această onoare imediat după ce a fost transferat. A avut scoruri foarte bune, cu medii de 25.6 puncte, rată de conversie de 52%, 12.2 recuperări și 5.1 assisturi pe meci.

Barkley a crezut că sezonul 1993 – 1994 va fi ultimul din cariera sa din pricina unor dureri grave de spate, dar nu a fost cazul pentru că a jucat formidabil, fiind inclus din nou pentru a opta oară în "All Star Game". A avut o medie de 23 puncte, rată de conversie de 48,6% și 11.1 recuperări pe meci. Ultimul sezon, cel din 1995 – 1996, a fost sezonul care l-a inclus în a zecea apariție în "All Star Game" și a devenit al zecelea jucător din istoria NBA ce a înscris 20.000 de puncte și a recuperat de peste 10.000 de ori în cariera sa.

După cum putem vedea, a avut o multitudine de selecții în echipele anului, de premii individuale și de performanțe ridicate. Dar îi lipsea un singur lucru: titlul de campion cu echipa. Așadar, ultima șansă a avut-o în cadrul echipei Houston Rockets, între anii 1996 și 2000. A început cu stângul, fiind suspendat în timpul deschiderii de sezon pentru o altercație cu Charles Oakley. Din păcate, s-a luptat cu multe accidentări și a jucat numai 53 de meciuri, lipsind în 14 partide. În sezonul 1996 – 1997, a avut o medie de 19.2 puncte pe partidă și rată de succes de 48,4%, fiind primul an cu mai puțin de 20 de puncte pe meci de când juca la juniori.

Sezonul 1999 – 2000 a fost ultimul sezon în care Barkley a jucat în NBA. La vârsta de 36 de ani, și-a rupt tendonul cvadricepsului stâng într-un meci din 8 decembrie 1999, chiar în Philadelphia, locul în care a început să joace baschet. El nu a vrut să-și termine cariera pe o notă negativă, așa că a revenit pe teren după patru luni pentru un ultim meci. În 19 aprilie 2000, împotriva celor de la Vancouver Grizzlies, Barkley a înscris un coș memorabil și a ieșit la final de pe teren cu toată lumea ridicată în picioare, aplaudându-l. El a spus că a fost cel mai frumos lucru din cariera sa, mai presus decât meciurile pe care le-a câștigat și premiile pe care le-a obținut.

Barkley a fost jucător a două echipe de baschet care au câștigat medalii olimpice de aur în anii 1992 și 1996. A fost numit ca unul dintre cei mai mari 50 de jucători din istoria NBA în anul 1996, iar în 2006 a fost introdus în "Naismith Memorial Basketball Hall of Fame".

După retragerea din cariera de jucător, Barkley lucrează din anul 2000 ca și analist în cadrul postului american Turner Network Television (TNT). Face parte din gașca "Inside the NBA", o emisiune post-game, unde nici aici nu a fost lipsit de premii, câștigând 4 Premii Emmy ale Sportului pentru performanțele făcute ca și analist la TNT. Acesta mai are și un podcast din 2011 numit "Final Four", este comentator pentru NBC și a semnat în anul 2022 un contract de prelungire pe 10 ani cu TNT. Este, de asemenea și co-prezentator al show-ului "King Charles" la CNN.

Deși a fost un jucător foarte bun, este un analist excelent și a avut și servicii de caritate, nu a fost lipsit de vicii. Cel mai mare viciu al lui sunt jocurile de noroc (poker, blackjack). A pierdut sume colosale de aproximativ 10 milioane de dolari americani. Chiar dacă admite că este dependent și în momentul actual, nu consideră pariatul ca o problemă precum adicțiile de droguri sau de alcool spunând despre pariat că "Este amuzant, cred ca este provocator".

Până la vârsta de 61 de ani împliniți în ziua aceasta, el a făcut foarte multe în viața sa extra-sportivă. Pe lângă cele menționate, a fost afiliat cu partide politice, cel mai popular fiind Partidul Republican în 1995. El a canditat pentru poziția de Guvernator al Statului Alabama în 1998 și și-a schimbat viziunea politică spunând că republicanii și-au pierdut mințile. Nu s-a lăsat nici în anii următori, dar nu a reușit nici pe cont propriu să devină guvernator.

Charles Barkley este căsătorit cu Maureen Blumhardt din 1989, au o fată pe nume Christiana și trăiește împreună cu familia sa în Scottsdale, Arizona. Mai multe detalii despre viața personală nu sunt foarte mult scoase la vedere, dar acesta mai spune câteva lucruri în podcasturile sale și în aparițiile săptămânale la televizor.

Astfel, Charles Barkley, uneori supranumit "Sir Charles" sau "Chuck" este un om de valoare, un show-man iubit de oameni foarte populari, ce a avut impact mare și ca jucător. Multă lume din ziua de astăzi îl știe pe Charles Barkley ca fiind un analist TV sau un actor de reclame cu câteva apariții în filme (Space Jam, un episod din serialul Modern Family și din The Goldbergs) și nu îi cunosc cariera pe care a avut-o, bărbăția și personalitatea de care a dat parte în momentul în care a fost lovit de accidentări multiple, de traumele de când era copil cu tatăl lui care l-a părăsit și cu tatăl adoptiv ce și-a pierdut viața într-un accident sau de recordurile pe care le-a atins. Ziua de astăzi este despre el, așa că îi urăm la mulți ani fericiți, cu mai multe reușite în carieră și cu mai puține vicii în viață.