2025 în sport | Tadej Pogacar, cel mai bun sportiv al lumii! Performanţele "nepământene" ale slovenui

Tadej Pogacar a instaurat o hegemonie rară în ciclism, câștigând aproape orice cursă în care își propune victoria. Dacă în clasice precum Milano - San Remo sau Paris-Roubaix încă nu a triumfat, cursele de o zi în care apar cățărări și competițiile pe etape la care participă au devenit lipsite de orice suspans, singura întrebare care se pune fiind "când va ataca Pogi?".

Eddy Merckx a reușit, în anii '60-'70 performanțe incredibile, pentru care și-a atras supranumele de "Canibalul". Se părea că nimeni nu va putea să mai ajungă vreodată la performanțele incredibile ale belgianului, mai ales că acum rutierii nu mai sunt la fel de versatili, dar, de 5-6 ani, un rutier sloven se luptă cursă de cursă cu recordurile, oponenții fiind, cu mici excepții, doar "jaloane" în drumul spre atingerea scopurilor lui Pogacar.

Pe măsură ce sezoanele se derulează, comparaţiile cu marele Eddy Merckx - odinioară şoptite, acum inevitabile - au încetat să mai fie superflue, ci au început să servească unui scop practic: o modalitate de a descrie un ciclist a cărui autoritate se extinde pe toate planurile, în toate stagiunile şi în toate tipurile de curse.

"Este dificil să compari două ere diferite", a spus belgianul de curând, înainte de a adăuga, aproape în treacăt, că epoca sa a fost probabil mai dură. Un tip extrem de orgolios, inclusiv marele Merckx nu poate spune cu subiect şi predicat că Pogacar nu îi este egal.

Anul trecut, Tadej a rescris istoria ciclismului, reușind să obțină o serie de performanțe care păreau imposibile în acest sport, în zilele noastre. Slovenul a câștigat aproape toate cursele în care a luat startul, iar toată lumea ciclismul a fost la picioarele sale, inclusiv legendarul Eddy Merckx recunoscând că "Pogi" ar putea candida, în viitor, la titlul neoficial de cel mai bun rutier al tuturor timpurilor. Liderul UAE devenea în 2024 primul om de la Pantani încoace care a făcut dubla Giro - Turul Franței în același an, astfel că specialiștii se întrebau cât va mai rezista Pogacar la acest nivel și ce va mai putea oferi în 2025.

Acum, în 2025, Strade Bianche, Turul Flandrei, Săgeata Valonă şi Liege-Bastogne-Liege au fost doar "antreul" pentru un Pogacar la fel de "flămând" de victorii. Două "monumente" în decurs de o lună ar însemna o carieră excpețională pentru care 90% din rutierii din pluton ar semna în alb, dar pentru Tadej a fost doar încălzirea pentru un nou an de excepție.

Marele obiectiv era Turul Franței, acolo unde Visma și Vingegaard au pregătit o tactică ultra-agresivă din prima etapă, în speranța că îl vor izola pe sloven. Evenepoel venea și el cu ambiții mari în Marea Buclă, dar rutierul de la UAE a avut concurență doar teoretic, deoarece diferența dintre el și principalul rival în lupta pentru tricoul galben, Jonas Vingegaard, a fost enormă. "Pogi" a câștigat 4 etape, ajungând la un total de 21 în carieră în "Marea Buclă", și a terminat cu un avans de peste 4 minute în fața danezului la general, dar impresia a fost că ecartul putea fi mult mai mare.

După contratimpul în ascensiune din etapa a 13-a, Pogacar nu a mai câștigat vreo rundă, deși au fost cel puțin două care i se potriveau foarte bine și chiar a dat semne că vrea victoria. Slovenul și-a pus echipa la muncă în rundele 14 și 18, ultima cea cu finish pe Col de la Loze, dar pe final s-a mulțumit să stea aproape de Vingegaard și a lăsat alți rutieri să obțină victoria de etapă, el terminând pe locul 2 în ambele etape.

Într-un podcast pentru RMC Sport, Michael Storer a dezvăluit că Pogacar ar fi putut câștiga lejer încă cel puțin o etapă, dar a refuzat să mai lupte pentru victorie, pentru că a început să fie huiduit pe traseu de către fanii francezi, sătui să-l vadă pe el câștigând la nesfârșit.

"Cel puțin într-o zi, am avut informații că Tadej a decis să nu câștige acea etapă. Mi se pare puțin ciudat să pună presiune pe echipă toată ziua și apoi, pe ultima urcare, să decidă să nu câștige etapa. Din câte am înțeles, fanii francezi îl huideau, iar apoi conducerea echipei a decis că era mai bine pentru el să nu câștige în ziua respectivă, pur și simplu pentru a menține sprijinul fanilor francezi. Așa că presupun că au luat în considerare și acest lucru în ultima săptămână, pentru a nu câștiga totul. Dar dacă nu vrei să câștigi etapa, decide dinainte. Lasă evadarea să scape și nu-ți epuiza întreaga echipă. Poate sunt prea demodat, dar pentru mine are mult mai mult sens așa. I-am putut vedea pe cei de la UAE că erau în genunchi la finalul cursei. Tadej era și el obosit. Nu este o cursă defensivă dacă mergi la capacitate maximă toată ziua", a spus Storer, citat de As.com.

Victoria în Le Tour, a 4-a a carierei, a părut o formalitate pentru sloven, dar lucrurile au fost nuanțate de acesta, Pogacar explicând că diferența între ce se vede din fața ecranului și ce se simte pe șosea e foarte mare.

"Cred că a fost o singură zi pe care să o pot numi "ușoară", dacă mă uit retrospectiv la ce s-a întâmplat în ultimele 3 săptămâni. Știu că în fiecare an mulți dintre noi spun "a fost cel mai greu Le Tour de până acum", dar cred, sincer, că nimic nu se compară cu anul acesta. Nu doar din punct de vedere al dificultății rundelor, ci și al modului în care s-a pedalat. A fost o nebunie, totul a fost la nivelul următor în 2025", a spus Pogacar după Turul Franței.

21 de victorii de etapă are Tadej Pogacar în Turul Franței, astfel că recordul lui Marc Cavendish, de 35 de succese, pare în mare pericol, în anii care urmează. Odată cu Le Tour 2025, Pogi a depășit granița celor 100 de succese din cariera sa, la doar 26 de ani.

Mulți se așteptau ca Pogi să aleagă Vuelta pentru anul acesta, în dorința de face o nouă dublă, după Giro-Le Tour anul trecut. În plus, în Vuelta a participat o singură dată, în 2019, pe când avea doar 21 de ani. El s-a clasat atunci pe 3 la general și a câștigat tricoul destinat celui mai bun tânăr, trecându-și în palmares 3 victorii de etapă.

Cu siguranță că Tadej vrea să ducă la Madrid tricoul roșu până se va retrage, dar în 2025 totul a fost despre Mondiale în a doua parte a sezonului. CM din din Rwanda a început cu o mare dezamăgire, slovenul nereușind să urce pe podium la contratimp, dar s-a revanșat cu vârf și îndesat în cursa de șosea, trecându-și în palmares medalia de aur pentru al doilea an la rând.

Traseul de 267 km a fost deosebit de dificil, motiv pentru care doar 30 de ciclişti au terminat cursa din cei 165 de participanţi, printre cei care au abandonat fiind şi românul Matthew Denis Piciu. Şi, în faţa unei mulţimi uriaşe - un milion de spectatori de-a lungul întregului traseu, potrivit Uniunii Cicliste Internaţionale -, Pogacar a atacat cu puţin timp înainte de vârful Muntelui Kigali, la 104 km de sosire, o manevră considerată "sinucigaşă".

La început, doar Juan Ayuso a reuşit să ţină pasul. Dar spaniolul a capotat apoi la Kigali, epicentrul fervorii populare, unde Pogacar a decolat în cele din urmă împreună cu un alt coechipier din echipa sa Emirates UAE, tânărul mexican Isaac del Toro, care nu a putut ţine nici el ritmul. Astfel, Pogacar a continuat singur pe ultimii 66 de km.

"Am urmărit acest lucru tot anul. Sunt atât de fericit să păstrez acest tricou frumos. A fost o experienţă uimitoare în ultimele zile, o experienţă incredibilă. Sunt foarte fericit şi foarte mândru de această săptămână. Să câştig aici în Africa, în special în Rwanda, face acest lucru şi mai special. A fost o experienţă incredibilă, cu adevărat o săptămână de succes", a spus Pogacar după o cursă istovitoare.

Slovenul a devenit cu acest succes primul ciclist care a câştigat Turul Franţei şi titlul mondial de şosea în acelaşi an de două ori la rând.

Deşi a fost sfătuit de coechipieri să nu atace aşa devreme, Pogacar a făcut exact invers: "Toţi băieţii experimentaţi din echipă m-au descurajat să plec atât de devreme. Dar m-am simţit foarte bine. Sunt atât de fericit să păstrez acest frumos tricou curcubeu şi să nu fiu nevoit să-mi schimb întreaga garderobă".

După un sezon cu 20 de victorii în doar 50 de zile de cursă, mulți își pun problema ce motivație va mai avea Tadej pentru viitor. Slovenul este în luptă cu istoria și, după cum singur a explicat, "niciodată nu știi ce îți rezervă ziua de mâine, așa că vreau să fructific fiecare ocazie care mi se ivește". În consecință, nu există niciun semn de întrebare privind cât de determinat va fi liderul UAE în continuare.

Paris-Roubaix şi Milano-Sanremo sunt ultimele două curse "monument" (cele mai mari cinci curse clasice din calendar, care lipsesc din palmaresul său formidabil). Dacă în cursa italiană șansele să câștige nu sunt neapărat foarte mari, având în vedere că Cipressa și Poggio nu reprezintă cățărări care să le "toarne plumb" în picioare rutierilor mai rapizi decât el, în "infernul nordului" Tadej continuă să creadă în șansa sa. Profilul plat și fizicul nu îl ajută, dar Pogacar e un specialist pe pavate, astfel că visează să câștige "monumentul" francez. De altfel, liderul UAE a surprins, explicând că ar prefera să se impună în Paris-Roubaix decât să își treacă în palmares al 5-lea Le Tour al carierei.

"Dacă aş putea alege între o victorie la Roubaix şi în Tur, aş alege Roubaix pentru că am câştigat deja Turul de patru ori. Există o diferenţă mai mare între 0 şi 1 decât între 4 şi 5", a adăugat liderul UAE, care urmează să-şi înceapă sezonul la Strade Bianche pe 8 martie.

Strade Bianche, Milano-Sanremo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix, Liege-Bastogne-Liege, Turul Romandiei, Turul Elveţiei şi Turul Franţei vor fi cu siguranță în progamul liderului UAE în prima parte a anului. Apoi, va "sări" probabil din nou peste Vuelta, urmând să se concentreze pe Mondiale și pe Il Lombardia. În "clasica frunzelor căzute", el a devenit primul om din istorie care câștigă de 5 ori la rând un "Monument", astfel că, mai mult ca sigur, visează să își extindă recordul.

10 "monumente" are Pogacar în carieră, cel mai bine descurcându-se, evident, în Lombarida (5 victorii) și Liege-Bastogne-Liege (3 succese). Anul acesta, Tadej a surprins cu o declarație, spunând despre sine însuși că se vede ca "un rutier de clasice care se descurcă bine în marile tururi".

Într-o eră definită de control şi managementul riscului, Pogacar este o gură de aer proaspăt, un rutier care nu se teme se atace indiferent de distanţă sau profilul cursei. Într-un an lipsit de Jocuri Olimpice sau de Campionat Mondial de fotbal, Tadej s-a ridicat deasupra tuturor, solidificându-şi statutul de legendă în ciclism şi fiind, fără doar şi poate, cel mai bun sportiv al lumii, indiferent de disciplină.