Roberto Baggio, radiografia unei cariere de excepție. Marele regret al "Balonului de Aur" 1993

El a vorbit despre desele probleme cu accidentările din timpul carierei, dar și dezamăgirea trăită la ediția din 1994 a Campionatului Mondial, când reprezentativa Italiei era învinsă în ultimul act al competiției de Brazilia, Baggio ratând lovitura de departajare decisivă.

"În copilărie, obișnuiam să ne jucăm cu o minge de tenis și să spargem o sumedenie de ferestre. Ceea ce le lipsesc copiilor din ziua de astăzi este bucuria de a juca fotbal oriunde, chiar și în stradă. Cel mai important lucru al carierei unui jucător de fotbal este smerenia, întrucât, în acest mod, nu va exista teama de înfrângere, pentru că deja știi cum să revii pe făgașul potrivit. Întotdeauna am experimentat afecțiunea primită din partea fanilor prin a mă pune în ipostaza lor. Știu ce înseamnă să îți întâlnești, într-o zi, idolul, așa că realiez cât de importantă este, uneori, dedicarea pentru astfel de suporteri. Am practicat modul meu de a juca fotbal în speran’a că voi împărtăși această bucurie pentru sport și celorlalți", a spus Baggio.

La vârsta de doar 15 ani, Roberto Baggio debuta pentru Vicenza în Serie C, trei ani mai târziu făcând trecerea către Fiorentina, club prin care și-a făcut simțită prezența la nivelul fotbalului din "Cizmă". Din păcate, cariera lui a fost marcată de numeroase accidentări, încă de la început.

"A fost un vis pentru mine să port tricoul Vicenzei. Am ajuns la Fiorentina în urma unei accidentări grave, nefiind capabil să joc timp de doi ani, iar în cel de-al treilea an nu am fost refăcut complet pentru a-mi putea arăta calitățile. Pentru mine, accidentările au fost un coșmar. În ziua de după prima mea operație la genunchi, i-am cerut mamei mele să mă ucidă. Acele dureri erau insuportabile. Atunci când aveam prestații convingătoare pe teren, simțeam că le întorceam favorul fanilor care se așteptau, din partea mea, la o traiectorie din ce în ce mai ascendentă în carieră. Astfel, am creat o legătură sufletească foarte puternică alături de Fiorentina și am încercat, din răsputeri, să rămân în Firenze pentru o perioadă cât mai lungă de timp, însă totul a fost decis pentru mine", a mai spus "Il Codino".

În urma mutării lui Roberto Baggio de la Fiorentina la Juventus în vara anului 1990, supoterii formației Viola s-au arătat dezamăgiți de această decizie și chiar au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva deciziei conducerii viola.

"Au fost trei zile de haos, în care fanii realmente nu au acceptat situația și m-am simțit vinovat pentru tot ceea ce se întâmpla atunci, chiar dacă eram ultimul om ce trebuia blamat în cazul de față. Întotdeauna am fost un om sincer, însă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în urma transferului a avut ecou și douăzeci de ani mai târziu", a mai spus fostul vârf.

În urma celor 30 de goluri marcate în 43 de partide disputate în toate competițiile pentru Juventus în sezonul 1992-93, dar zi a celor cinci goluri marcate în șapte partide pentru selecționata Squadra Azzurra, Roberto Baggio a fost desemnat "cel mai bun jucător al anului 1993", fiind recompensat astfel cu trofeul "Balonul de Aur".

Nu mă așteptam să obțin această distincție, deoarece întotdeauna m-am considerat un jucător de echipă și m-am concetrat doar pe prestațiile lui Juventus în Serie A. Chiar dacă nu am prins podiumul la finele acelui sezon, nu am putut să nu mă bucur de recunoașterea fotbalistică din punct de vedere al realizărilor individuale | Roberto Baggio

După cele cinci sezoane petrecute pentru Juventus, timp în care a obținut un trofeu de campion în Serie A, o Cupă a Italiei și un trofeu al Cupei UEFA, Roberto Baggio a ales să facă pasul către San Siro, semnând cu AC Milan, antrenată de Fabio Capello.

"În vara anului 1995 am semnat cu AC Milan, câștigând Scudetto-ul chiar în sezonul 1995-96 și evoluând alături de mari campioni. Trecerea către Bologna a fost foarte importantă, deoarece la Milan riscam să nu evoluez ca titular, ceea ce a dus la ratarea Campionatului Mondial din 1998. La Bologna am descoperit un oraș fantastic, ceea ce m-a făcut foarte fericit".

După cel mai eficient sezon al carierei, prin cele 22 de goluri marcate în 30 de partide din Serie A, Roberto Baggio a făcut trecerea către rivala lui AC Milan din oraș, Internazionale Milano, însă această veste era umbrită de ratarea Campionatului Mondial din 1998.

"Am fost foarte bucuros să port tricoul Interului, ei încercând să forțeze transferul în luna ianuarie a anului 1997, în cele din urmă alegând Bologna, însă nu am putut să o trădez pe Bologna în plin sezon și să mă întorc la Milano", a mai spus fostul atacant, nu înainte de a vorbi de perioada "Brescia". "Acolo am cunoscut, după mult timp, sentimentul apropierii de casă, după trei luni în care m-am antrenat pe cont propriu. Am tot sperat că Vicenza îmi va oferi o șansă, însă ulterior m-am convins că lucrurile stau altfel. Într-o noapte, telefonul suna, iar dincolo de receptor era Carlo Mazzone, ce avea să mă aducă la Brescia, spunându-mi că mă vrea neapărat la echipă și că vrea să facă din Brescia o echipă competitivă. Fanii mă iubeau chiar și când nu jucam, protestând în fața conducerii Bresciei, ceea ce făcea situația dificilă pentru antrenori".

În ceea ce privește Campionatul Mondial, Baggio și-a reamintit, cu tristețe, de meciul cu Brazilia de la ediția din 1994, dar și cea din 2002, când a fost lăsat în afara lotului Italiei pentru turneul final.

Ca și copil, am visat întotdeauna să joc o finală de Campionat Mondial între Italia și Brazilia. Poate și pentru că eram dornic să răzbun înfrângerea Italiei din finala ediției din 1970, scor 1-4. Ceea ce nu am visat a fost că voi rata un penalty. Aș fi dat orice să mă pot încorona drept campion mondial în 1994. La ediția din 2002, am avut speranțe, însă am fost lăsat acasă. poate că am fost arogant în acel moment, însă consideram că meritam să fiu parte a lotului pentru Campionatului Mondial, în ciuda faptului că am avut anumite dubii în privința pregătirii fizice. Am meritat să fiu acolo, iar fotbalul mi-a fost dator în toată această perioadă. Poate acesta a fost și motivul pentru care m-am îndepărtat de acest sport", a fost concluzia celui rămas în istorie drept "Il Divino Codino".

În vârstă de 52 de ani, Roberto Baggio a evoluat în 596 de partide la nivelul Serie A, marcând 275 de goluri.