#SăptămânaCampioanelor Nadia Comăneci - "Zeița de la Montreal" și locul României în istorie

Începând de ieri, la Eurosport a început "Săptămâna Campioanelor", iar prima campioană pe care am sărbătorit-o a fost Simona Halep, iar a doua personalitate uriașă a sportului românesc din această serie este Nadia Comăneci, gimnasta de aur a României, care la 18 iulie 1976 ne-a oferit momentul cel mai strălucitor al sportului românesc în istoria participărilor sale olimpice. Nadia Comăneci reușea atunci exercițiul perfect la Jocurile Olimpice de la Montreal și avea să schimbe fața gimnasticii, devenind un star cum România nu mai avusese.

Pentru o lume întreagă, întrecerea canadiană avea să rămână în istorie drept momentul în care românca Nadia Comăneci a atins perfecțiunea în gimnastica artistică, dând peste cap tabela electronică a organizatorilor. La vârsta de 14 ani, "fetița care nu zâmbea niciodată" a devenit prima gimnastă din lume notată cu 10 la o ediție a Jocurilor Olimpice. Nadia Comăneci a primit de șapte ori nota maximă, câștigând trei medalii de aur, la individual compus, paralele și bârnă. Pentru că nu era proiectată să afișeze o valoare cu patru cifre, pe tabela electronică de la Montreal Forum – gazda concursului de gimnastică, în dreptul Nadiei a apărut nota 1.00, iar restul… ei bine… e istorie.

Seriozitatea de pe fața Nadiei reprezenta pentru adversare un semn rău, iar evoluțiile celei care a fost supranumită "Zeița de la Montreal" a oglindit teama celorlalte gimnaste. Năcută pe 12 noiembrie 1961, Nadia Comăneci a devenit cea mai tânără eroină pe vremea comunismului. Într-o țară cunoscută din pricina lui Dracula și a conducătorului communist pe care-l avea, Nadia Comăneci reprezenta un simbol la nivel internațional, un ambasador care anula toate zvonurile nu prea plăcute despre România.

Născută și crescută la Onești, acolo unde s-a și pregătit pentru cea mai mare performanță a carierei, Nadia a fost botezată după "Nadejda" ("Speranță"), lucru care a fost și confirmat ceva mai târziu. Primul succes major al Nadiei a venit pe vremea când avea 13 ani. Atunci, ea câștiga trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o "Atleta Anului".

La 14 ani, Nadia nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la Jocurile Olimpice (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, în regimul ceaușist de la acea vreme, succesul său i-a adus distincția de "Erou al Muncii Socialiste", fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978, greutatea Nadiei Comăneci era peste medie, iar forma de moment nu i-a permis o evoluție strălucitoare, fapt pentru care căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă.

În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. Chiar dacă doctorii au îndemnat-o să renunțe la participare, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95. Nadia, deși rănită, a fost inspirată la acel moment. Performanța sa i-a adus României prima medalie de aur în concursul pe echipe.

Nadia a participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova și-a încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa. Aceasta a fost și ediția Jocurilor Olimpice în cadrul căreia s-a retras din gimnastică. Deși plecată în Statele Unite ale Americii, Nadia nu a uitat niciodată de România și a rămas conectată cu realitatea românescă dintotdeauna. Nadia a și creat o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România.