INTERVIU | Jaqueline Cristian și secretul din spatele succesului! "Trebuie să știi să îți dozezi nebunia"

Jaqueline Cristian s-a calificat, joi, în sferturile turneului WTA 250 de la Iași. Românca a profitat de abandonul din primul set al Janei Fett, iar vineri se va duela cu Panna Udvardy pentru un loc în "careul de ași".

Astfel, Jaqueline Cristian continuă seria rezultatelor pozitive din acest an. În 2025, sportiva de 27 de ani a atins cea mai bună clasare a carierei, locul 49, iar în funcție de parcursul de la Iași, ar putea depăși această bornă.

Într-un interviu acordat Eurosport, Jaqueline a vorbit, printre altele, despre acest sezon, despre importanța pregătirii la nivel mental și cât de esențiale sunt lucrurile din afara terenului, cum ar fi pregătirea fizică și gestionarea antrenamentelor.

În plus, întrebată despre cea mai importantă lecție pe care a învățat-o în tenis, Jaqueline a spus că niciodată nu trebuie să renunți, există o muncă în spate și faptul că tenisul îți dă înapoi exact cât îi oferi.

Jaqueline Cristian: Am investit în echipă, într-un preparator fizic, am fost un pic mai deschisă ... m-am maturizat puțin după sezonul trecut. După multe meciuri bune și multe meciuri la limită pe care le-am pierdut, mi-am dorit să arăt altfel în acest sezon, să fiu mai pregătită.

Am simțit că am foarte mult de îmbunătățit la pregătirea fizică și am zis că este un pas pe care trebuie să îl fac și să am un om de pregătire fizică cu mine în fiecare săptămână.

Este greu cu organizarea de antrenamente între meciuri și ai nevoie de cineva să știe să îți dozeze antrenamentul, să lucrezi corect, să lucrezi smart.

J.C.: Pe partea de mental coaching am fost mai deschisă și mai sinceră cu echipa mea. Am putut să îmi înfrunt niște frici, blocaje, temeri, trăiri pe care nu știam să le gestionez foarte bine și m-am deschis puțin mai mult. Am avut și o perioadă în care am vorbit cu un terapeut, dar nu aș cataloga-o ca pe o terapie, mai mult ca pe o discuție, o deschidere și o înțelegere ... să îmi sune cumva altfel, să vină de la cineva din exterior.

Ce conștientizez cel mai mult este că am noroc cu antrenorii de tenis și de pregătire fizică, pentru că lucrează mult și pe partea mentală cu mine. Îmi spun tot timpul că brațul merge, nu este nicio problemă, tehnic stau bine, tactic se ocupă ei, e vorba de decizia mentală pe care vrei să o iei și pe care o aplici asupra jocului.

Am vorbit puțin mai mult decât în anii trecuți despre tema asta și m-a ajutat, în special cu plusul de pregătire fizică. S-au mai așezat lucrurile în direcția în care credeam și tot timpul am crezut că se pot ajusta.

J.C.: Sincer, dacă mă întrebi — și cred că și pe echipa mea dacă o întrebi — trebuie să spun că am foarte multe lucruri de îmbunătățit. Adică, sunt și ajustări tehnice și tactice și găsești chichițe care fac diferența. La nivelul ăsta, toate știm să jucăm tenis, nu e vorba de asta, dar cu cât ești mai atentă în detalii, cu atât poți să crești mai repede și mai frumos.

Clar, trebuie să lucrez pe partea de pregătire fizică. Bineînțeles, am avut și problema cu operația, care se simte la orice trecere de suprafață, la orice schimbare de fus orar, la orice zbor mai lung. Trebuie să fiu tot timpul atentă, pentru că corpul meu are o anumită sensibilitate pe partea aia și atunci trebuie să compensez pe alte părți.

Fizic mai am mult de crescut. Pe partea de înțelegere a tenisului consider că ... dar asta merge mână în mână cu mentalul. Deși m-am deschis și sunt mai receptivă, tot mai am momente cheie în meciuri pe care consider că pot să le gestionez mai bine și să nu îmi fac eu rău singură, adică să nu iau decizii care mă pot băga în probleme.

Uneori, tenisul din afară pare mai simplu. Din exterior, când încep să văd meciurile, îmi dau seama că puteam să aleg altceva, puteam să iau o altă decizie. Trebuie să știi să îți dozezi nebunia, să nu vrei prea mult. Asta te ajută foarte mult să nu faci greșeli și să fii mai smart pe teren.

Eu și acum, la meciul cu Paolini (n.r. Indian Wells), sunt sigură că dacă aș fi luat două decizii diferit, aș fi câștigat meciul ăla. În schimb, l-am pierdut 4-6 în decisiv. Diferențele sunt atât de mici, încât... sunt norocoasă că am antrenori care se uită pe orice detaliu și sunt mai implicați decât sunt eu în multe momente. Adică, pe mine mă apucă emoțiile, mă apucă trăirile, mă apucă stările, poate în momentul acela mă încăpățânez, zic că e ca mine, dar după îmi dau seama că în majoritatea timpului ei au dreptate și trebuie doar să ascult.

J.C.: Sincer, cât îi dai tenisului, atât îți va da înapoi! Cu cât ești mai implicat, cu atât ai mai multe șanse. Cu cât lucrezi mai mult la detalii, cu atât te perfecționezi mai repede, mai ușor, mai bine. Disciplina trebuie să fie la superlativ, altfel nu știi exact ce se întâmplă. Și că nu trebuie niciodată să renunți. Oricât de grea poate să fie înfrângerea, feeling-ul pe care îl ai pe teren, ai totuși o muncă în spate de ani de zile și o experiență în valiză pe care mulți nu o au și și-ar dori-o. Oricât de negru pare cerul în ziua aia, trebuie să te duci la somn cu încredere că a doua zi o să răsară soarele și vei putea să faci mai bine decât ai făcut-o. Asta e cea mai importantă lecție!