Lendl, un adio îndurerat. US Open 1994: ultimul zbor al lui Ivan, frânt

Ironia sorții a făcut că jucătorul care a inventat practic noțiunea modernă de pregătire fizică pentru jocul de tenis să cedeze fizic. Pe 1 septembrie 1994, sportivul cu opt titluri de Mare Șlem în palmares avea să abandoneze în turul doi al US Open-ului, turneu pe care îl câștigase de trei ori la rând, între 1985 și 1987.

Germanul Bernd Karbacher, cu opt ani mai tânăr decât Lendl, conducea pe tabelă cu 6-4, 7-6(5) și 1-0. Fostul număr unu mondial evadase la 5-0 în setul secund, însă durerile de spate l-au încovoiat brusc, facilitând revenirea numărului 41 mondial. Lendl a irosit acolo nu mai puțin de nouă mingi de set, iar cedarea unui asemenea avans l-a învins definitiv.

La o oră și 48 de minute de la startul partidei, Ivan Lendl a anunțat că abandonează.Era al 16-lea US Open consecutiv pe care îl juca în carieră și al treilea disputat în calitate de cetățean american, iar sportivul născut la Ostrava adunase 73 de victorii pe DecoTurf-ul din New York. Acela avea să fieînsă ultimul meci din cariera sa de jucător profesionist, care însuma 15 ani pe circuit, 1.310 meciuri de simplu și 94 de titluri câștigate.

Abandon și la US Open 1993

Accidentările îl urmăreau deja de câteva sezoane bune pe Lendl, care nu mai jucase o semifinală de Grand Slam de la US Open 1991 – tocmai el, omul care în 1990 își vedea întreruptă o serie de opt prezențe consecutive în finala de la Flushing Meadows (“Călăul” său s-a numit Pete Sampras, cel care la 19 ani și 28 de zile avea să devină cel mai tânăr campion din istoria turneului american). Totuși, chiar și în 1994, Lendl s-a aflat pentru scurt timp în Top 20, iar la startul ultimului său turneu ocupa locul 30 ATP.

În 1994, istoria se repeta de fapt pentru Lendl. Cu un an înainte, durerile la genunchi l-au forțat să abandoneze la jumătatea manșa a treia a turului întâi de la US Open, în fața australianului Neil Borwick, la scorul general de 1-1 la seturi. Iar la final de sezon, Lendl lansa totuși un avertisment, supărat pe rezultatele slabe: va renunța la tenis dacă nu va reuși să joace tenisul pe care și-l dorește.

În 1994, Lendl nu a putut juca timp de o lună și jumătate după Roland Garros, sărind complet sezonul pe iarbă. Iar lucrurile nu au mers bine nici măcar la US Open, Grand Slam-ul său cel mai de succes, deși Ivan și-a luat revanșa pentru anul dinainte, învingându-l în primul tur, în trei seturi (7-5, 6-2, 6-3), pe australianul Borwick și obținând astfel ultima victorie a carierei, a 1.068-a.

În cele din urmă, Ivan Lendl și-a anunțat oficial retragerea din tenis pe 20 decembrie 1994, din cauza durerilor cronice la spate.

Deși a câștigat tot ce se putea câștiga în tenis – mai puțin titlul la Wimbledon, Ivan Lendl a fost numit de presa americană "campionul de care nimănui nu-i pasă". A fost numit și "chocker" la începuturile carierei sale, întrucât a pierdut primele patru finale de Grand Slam disputate și părea că va fi un alt jucător care eșuează în cele mai importante meciuri ale sale.

Chiar și la final de carieră, Lendl a avut mai multe finale de Grand Slam pierdute decât câștigate (11 la 8), însă dominația impusă de el în tenisul anilor ’80 a fost evidentă, acesta adunând 270 de săptămâni în fotoliul de lider mondial – bilanț depășit doar de Roger Federer (310), Pete Sampras (286) și Novak Djokovic (284).