Rafael Nadal la Turneul Campionilor 2020. Eterna căutare a spaniolului și lupta cu "indoor"-ul

În ultimii 16 ani, Rafael Nadal s-a calificat de fiecare dată pentru Turneul Campionilor. Asta nu este o surpriză pentru jucătorul care tocmai a stabilit recordul pentru cele mai multe săptămâni consecutive în Top 10 mondial. Cu toate acestea, spaniolul își va face abia a zecea apariție la întrecerea de final de an, după ce accidentările i-au răpit șansa de a concura în ceilalți ani.

Ca număr de titluri de Grand Slam, Rafa tocmai s-a cocoțat pe prima treaptă a podiumului victoriilor all-time, egalând recordul de 20 de trofee al lui Roger Federer. La titlurile Masters, este într-o cursă permanentă cu Djokovic (36-35 pentru sârb în acest moment, după ce fusese 35-34 pentru spaniol la începutul anului). Iar la capitolul medalii olimpice de aur, Nadal este singurul din "Big" 3 care punctează la simplu, spre deosebire de Federer și Djokovic. Turneul Campionilor este însă "balena albă" a carierei spaniolului. Nadal a jucat doar două finale la ATP Finals (2010 și 2013), nereușind atunci să capitalizeze în fața rivalilor Federer și Djokovic.

Istoria tenisului ne arată însă că niciodată nu este prea târziu. Cine s-ar fi așteptat ca Andre Agassi să mai triumfe la Roland Garros, după două finale pierdute? Și, totuși, americanul a făcut-o în 1999. Cine s-ar fi așteptat ca la 34 de ani dominicanul Victor Estrella-Burgos să își mai împlinească visul copilăriei și să câștige primul titlu ATP al carierei? Lista poate continua, însă e esența e clară: la 34 de ani, Rafa Nadal se aliniază o dată în plus la startul ATP Finals cu gândul de a da ce are mai bun și cu speranța că poate fi anul său.

Iar ibericul a demonstrat de atâtea ori că poate face imposibilul posibil, încât cine mai dă verdicte în ceea ce îl privește e pericol să cadă ulterior în ridicol.

Într-un an 2020 în care Roland Garros-ul a arătat complet diferit, propun\nd condiții de joc ce păreau incompatibile cu jocul lui Nadal, ibericul a fost mai autoritar decât oricând.

Tenisul lui Nadal a arătat rău pe durata Masters-ului din sala Paris-Bercy, săptămâna trecută, iar Alexander Zverev a pus reflectoarele pe toate crăpăturile din armura ibericului în duelul pentru finală. Returul spaniolului a fost ca o armă boantă, în ciuda renumelui excelent, însă plusul pentru spaniol este faptul că fizic nu este nici uzat de duelurile de peste an, nici accidentat. Iar Nadal a transmis că a plecat cu sentimente pozitive de la Paris, având aproape două săptămâni pentru a se antrena și a găsi soluții. Iată un drum pe care Nadal l-a parcurs chiar în 2020 după Roma, rezultatul văzându-se clar la Roland Garros.

Nadal a preferat să nu meargă la US Open 2020 și în ciuda riscurilor asumate înainte de Paris, s-a ales cu recorduri fabuloase în 2020: 20 Grand Slam-uri și 790 săptămâni la rând în Top 10.

La Londra, statutul lui Rafael Nadal baleiază nebunește și necontrolat între "favorit" – prin prisma numelui său și "underdog" – prin prisma relației sale complicate cu jocul în sală. Asta pentru că au trecut deja 15 ani de la unicul trofeu câștigat de el indoor (Madrid 2005).

Trebuie spus însă că jumătate dintre jucătorii prezenți la Londra l-au învins pe Nadal în acest an: Djokovic - la ATP Cup, Thiem - la Australian Open, Schwartzman - la Roma, Zverev - la Paris Bercy.

Poziția în clasament: 2Titluri: 2 – Acapulco, Roland GarrosFinale pierdute: 0Victorii / înfrângeri în sezon: 25 / 5Victorii / înfrângeri versus Top 10 în 2020: 1-3

Victorii / înfrângeri versus Top 10 în carieră: 172 / 93Victorii / înfrângeri la Turneul Campionilor: 18 / 14Victorii / înfrângeri ca numărul 2 la Turneul Campionilor: 5 / 9