Interviul anului cu Fabio Jakobsen: "Un preot îmi citea rugăciuni... îmi pregătea un loc în rai"

Fabio Jakobsen (Deceuninck Quick Step) a fost aproape de moarte în urma accidentului grav din Turul Poloniei, când a fost împins în barierele de protecție de către Dylan Groenewegen (Jumbo Visma). Cei doi olandezi sprintau cu viteză maximă spre finish, când Groenwegen și-a schimbat trasa, iar Jakobsen s-a izbit frontal de barierele de pe margine.

Rutierul a fost transportat de urgență la un spital din Katowice și a fost indus în comă de medici, iar starea sa a fost stabilizată abia la 2 zile după accident. Olandezul a scăpat cu viață în cele din urmă, dar perioada de după accident a fost și ea foarte dificilă. Fața i-a fost complet distrusă, și-a pierdut aproape toți dinții, iar recuperarea a decurs foarte dificil. Cu toate astea, Jakobsen își dorește să revină în ciclismul de performanță, iar medicii echipei sale au declarat că acest lucru va fi posibil.

Jurnalistul Thijs Zonneveld a realizat pentru cotidianul olandez AD un amplu interviu cu Fabio Jakobsen și iubita sa, cei doi povestind cu lux de ampnunte clipele de groază pe care le-au trăit imediat după cumplitul accident.

"Pentru majoritatea rutierilor a fost prima cursă după pauza generată de pandemie. Eram familiarizat cu sosirea, o făcusem cu un an înainte. La stânga, la dreapta, apoi drept prin Katowice. Linia de sosire era acolo unde era întotdeauna: îmi amintesc că am avut o dispoziție bună în timpul cursei. Îmi amintesc că i-am spus salut colegului meu de echipă Julius van den Berg, care era în grupul de frunte. Și am intrat în ultimul kilometru chiar în spatele coechipierilor mei Davide Ballerini și Florian Senechal. Asta e ultimul lucru pe care mi-l amintesc. Tot ce s-a întâmplat după aceea este o eningmă pentru mine.", și-a început Fabio Jakobsen mărturisirea.

Imediat după căzătură, Fabio Jakobsen a fost ajutat de colegul său, Florian Senechal. Chiar dacă nu își mai amintește nimic, olandezul a povestit cele auzite ulterior de la coechipierul său: "Coechipierul meu Florian și-a aruncat bicicleta lângă gard și a fugit în ajutorul meu. M-a văzut întins pe drum, înconjurat de bariere prăbușite. Era sânge peste tot. Trecătorii nu făceau nimic, erau prea șocați să mă vadă așa. Florian a observat că mă înec în propriul meu sânge. Nu m-am putut mișca, a văzut panica din ochii mei. Reflexiv, mi-a ridicat puțin capul, astfel încât sângele să curgă din gura și din gâtul meu."

Jakobsen a completat că a avut un mare noroc deoarece înainte de a lovi bariera, s-a izbit de un membru UCI, care filma cursa de pe margine: "El filma în spatele unei bariere și a fost un amortizor uman. Dacă nu ar fi fost acolo și aș fi lovit direct bariera, probabil că nu aș fi fost astăzi aici pentru a spune povestea."

Ulterior, Jakobsen și-a amintit clipele groaznice pe care le-a petrecut la spital, menționând și că un preot i-a stat la căpătâi și a citit rugăciuni lângă patul său: "Mi-am dat seama că situația e gravă când am văzut o masă de aluminiu pe care era transportat un cadavru. Știam că sunt într-o unitate unde oamenii mor. Un preot s-a apropiat de patul meu și m-a întrebat dacă poate să stea acolo. Nu sunt un om religios, dar am dat din cap că da. Dacă ar fi trimis un imam sau un budist, aș fi făcut la fel. Eram disperat, voiam doar să rămân în viață. A citit ceva în italiană. Probabil se ruga pentru mine sau îmi pregătea un loc în rai."

La interviul pentru publicația olandeză a fost prezentă și iubita rutierului, care a povestit și ea prin ce a trecut. Aceasta a văzut în direct cursa din Turul Poloniei, iar incertitudinea care a urmat după căzătură a fost foarte greu de suportat.

"Ultimii zece kilometri mă fac mereu nervasă, când începe sprintul. Merg mereu și fac altceva. Ascult în continuare cursa, dar am nevoie de un fel de distragere. Ziua aceea a fost la fel. Faceam altceva când tatăl meu a strigat din bucătărie că Fabio luptă pentru victorie. Așa că m-am grăbit să mă uit și eu. L-am văzut sprintând, împins și apoi căzând. Totul s-a întâmplat atât de repede. La reluare l-am văzut lovindu-se de bariere ,cu casca zburându-i de pe cap. Știam că s-a întâmplat ceva rău. L-am sunat pe medicul echipei, Yvan Vanmol, dar nu mi-a putut spune nimic în afară de faptul că Fabio era inconștient.", a declarat Dolore, iubita lui Jokobsen.

Aceasta a continuat, mărturisind că s-a gândit la ce e mai rău în seara respectivă, mai ales după ce a văzut reacțiile de pe site-urile de socializare: "Pe Twitter citeam doar povești de groază. Nu puteam face altceva decât să stau lângă televizor, rugându-mă să nu moară. După o jumătate de oră am făcut o valiză pentru Polonia. Mai târziu, în acea noapte, mi-a sunat telefonul. Era doctorul echipei. Am lăsat să sune o vreme, îmi era frică să răspund. Mi-a fost atât de teamă că veștile erau fost proaste și că Fabio a murit."

Iubita rutierului olandez și-a amintit și cum a fost când l-a văzut prima dată pe Fabio după groaznicul accident: "Fața i s-a deformat complet. L-am recunoscut doar după sprâncene și gene. Erau cusături și vânătăi peste tot. Capul era ras, avea o vânătaie mare pe cap. Era un tub care drena lichidul. Nu putea să deschidă gura. Mai târziu, când m-am uitat la el în gură, nu mai era nimic. Îi lipseau dinții, jumătate de cavitate bucală și o parte a maxilarului. Puteam vedea în interiorul nasului."

Momentan, Fabio Jakobsen se află în recuperare, iar ultimele vești despre starea sa sunt încurajatoare. Olandezul se poate deplasa pe bicicletă, iar rănile de la nivelul feței au fost vindecate, urmând a avea mai multe intervenții pentru a-și reface dantura. Yvan Vanmol, medicul lui Quick Step, a declarat recent că Fabio va merge într-un stagiu de prăgătire alături de coechipieri în ianuarie, dar nu a putut estima exact când s-ar putea întoarce rutierul într-o cursă oficială.