#VOCE Împreună în familie, rivali în echipele naționale. Poveștile celor mai cunoscuți frați din fotbalul mondial

Kevin-Prince Boateng, Thiago Alcantara, Christian Vieri, Inaki Williams, Granit Xhaka, Steve Mandanda, Karim Rekik, Ramiro Funes Mori, Paul Pogba, Joao Mario, aceștia sunt jucători de fotbal cu care orice fan al fotbalului este cât se poate de familiarizat. Sportivi de talie mondială, care au evoluat sau încă evoluează la unele dintre cele mai bune echipe din lume și în cele mai puternice campionate, și care au atins performanțe importante în sportul rege fiind selecționați la echipele naționale. Dar câți dintre microbiști cunosc faptul că cei menționați mai sus au frați care sunt la rândul lor jucători de fotbal? Bine, ar putea spune cineva, nu e nimic inedit în asta, sunt mulți jucători de fotbal care provin din familii de fotbaliști și prin urmare au frați care joacă fotbal, unii fiind chiar colegi la aceeași echipă de club, cum a fost cazul portarului Gianluigi Donnaruma, care în perioada cât a evoluat la AC Milan a fost coechipier cu fratele său, Antonio Donnaruma. Dar lucrul cu adevărat interesant despre jucătorii menționați mai sus este faptul că frații lor, nu numai că sunt fotbaliști și au primit convocări pentru meciuri internaționale, dar aceștia nu evoluează pentru aceeași națională ca frații lor!

Născut pe 6 martie 1987 în Berlinul Germaniei de Vest, într-o familie mixtă, mama nemțoaică, tatăl ghanez, Kevin-Prince Boateng a evoluat pentru naționala Germaniei la toate nivelurile de juniori, începând de la U15 până la U21, însă în 2010 a decis să accepte convocarea în naționala Ghanei, pentru care a jucat de 15 ori în perioada anilor 2010-2014, și a înscris 2 goluri. Un adevărat globetrotter, Boateng si-a încheiat cariera anul trecut la Hertha Berlin, echipa la care a început fotbalul, având în CV nu mai puțin de 15 echipe pentru care a evoluat de-a lungul carierei, evoluând în 7 campionate din 5 țări. În portofoliul său se află, printre altele, AC Milan și FC Barcelona. Fratele vitreg după tată al lui Kevin-Prince Boateng, este fostul internațional german Jerome Boateng. La fel ca și fratele său vitreg, Jerome a început fotbalul la echipa din orașul natal, Hertha Berlin, și a evoluat deasemenea la toate nivelurile de tineret pentru naționala Germaniei, dar, spre deosebrie de Kevin, Jeorme a îmbrăcat tricoul Mannschaft, evoluând în perioada 2009-2018 în 76 de partide și marcând un gol. Cea mai mare parte a carierei și-a petrecut-o la Bayern Munchen pentru care a evoluat în 363 de partide și a înscris 10 goluri, cucerind cu bavarezii 9 titluri de campion, 5 cupe ale Germaniei și două trofee UEFA Champions League. Boateng este deasemenea campion mondial cu naționala Germaniei în 2014.

Între cei doi frați este o diferență de un singur an, și dacă performanțele din teren ale celor doi sunt destul de asemănătoare, în ceea ce privește viața extrasportivă ambii au ținut prima pagină a ziarelor, unul datorită implicării în problemele rasiale din jocul de fotbal și activității din sfera muzicală, celălalt datorită unor grave probleme cu legea. Kevin-Prince Boateng a fost ales în 2013 ambasador FIFA împotriva rasismului, iar 2018 și-a lansat prima piesă rap. În schimb Jerome Boateng a fost acuzat de violență domestică, adulter, abuz împotriva femeilor și conducere sub influența alcoolului. Ultima sentință a venit pe 2 noiembrie 2022, și actualul jucător al lui Salernitana a fost obligat să plăteasca o amendă 1.2 milioane de euro fostei sale iubite, Sherin Senler, pe care ar fi agresat-o fizic în 2018 în timpul unei vacanțe în Caraibe.

Un lucru cu adevărat inedit despre cei doi fotbaliști este fapul că pe 23 iunie 2010, la Cupa Mondială din Africa de Sud, Kevin-Prince Boateng și Jerome Boateng au fost rivali pe teren, în meciul dintre Germania și Ghana. Cei doi au început titulari partida pentru naționalele lor, iar Germania s-a impus cu 1-0. A fost pentru prima dată în istorie când doi frați au fost adversari pe teren la un meci de Cupă Mondială.

Thiago Alcantara s-a născut pe 11 aprilie 1991 în San Pietro Vernotico, Italia, din părinți brazilieni. Thiago este fiul fostului internațional brazilian Mazinho, câștigător al Cupei Mondiale în 1994 cu Seleção.

Deși s-a născut în Italia și a început fotbalul în Brazilia la Flamengo, acesta a ales să evolueze în naționala Spaniei, pentru care a bifat în perioada 2011-2021, 46 de selecții și a marcat 2 goluri. La vârsta de 5 ani, Thiago a ajuns împreună cu tatăl său în Spania, unde și-a continuat școala de fotbal la Ureca și Kelme, ca mai apoi, în 2001, să se întoarca în Brazilia la Flamengo pentru care a mai evoluat timp de 4 ani la juniori. În 2005, la vârsta de 14 ani, s-a reîntors în Spania, și a semnat cu academia lui FC Barcelona, devenind rapid un jucător de perspectivă pentru echipa catalană. După 3 sezoane petrecute la echipa secundă a debutat în 2009 la echipa mare a Barcelonei pentru care a evoluat în 100 de partide marcând 11 goluri. În 2013 a ajuns la Bayern Munchen pentru 25 de milioane de euro și a evoluat pentru bavarezi până în 2020, suferind în tot acest timp numeroase accidentări. În 2020 a fost cumpărat de Liverpool pentru 20 de milioane de lire. Thiago Alcantara are dublă cetățenie, braziliană și spaniolă, iar fratele său este fostul jucător al Barcelonei, Inter și PSG, Rafinha.

Rafinha, pe numele său real Rafael Alcântara do Nascimento, s-a născut pe 12 februarie 1993, la Sao Paolo, Brazilia, și cu toate că a evoluat pentru naționala Spaniei la selecționatele de tineret U16, U17 și U19, în 2013 a acceptat convocarea la naționala U20 a Brazilei, și apoi la U23. În 2015 și-a făcut debutul în naționala mare a Braziliei, pentru care însă a jucat doar 2 partide și a marcat un gol, având o concurență infernală pe postul de mijlocaș ofensiv. Rafinha a evoluat în 5 partide și în echipa olimpică a Braziliei, cu care a câștigat medalia de aur la Olimpiada din 2016. Fotbalul l-a început tot în Brazilia, la Flamengo, iar în 2007, la vârsta de 13 ani, a ajuns la juniorii lui FC Barcelona. A debutat la echipa mare a catalanilor pe 9 noiembrie 2011, într-o partidă din Cupa Spaniei. Pentru Barcelona a evoluat în 90 de partide marcând 12 goluri. După împrumuturile de la Celta Vigo și Inter Milano, Barcelona l-a cedat definitiv în 2020 la PSG pentru doar 1.5 milioane de euro. Împrumutat în 2022 la Real Sociedad, Rafinha evoluează în prezent la Al Arabi în Qatar.

Despre “Bobo” Vieri nu putem vorbi decât la superlativ, fosta legendă a lui Inter Milano și a naționalei Italiei provine dintr-o familie de fotbaliști. Tatăl său, Roberto Vieri, a evoluat pe poziția de mijlocaș în 142 de partide în Serie A, la Sampdoria, AS Roma, Juventus și Bologna, înscriind 18 goluri, dar și în Australia la Marconi Stallions, echipă la care și-a început cariera de fotbalist fiul său, Christian Vieri.

Născut pe 12 iulie 1973 la Bologna, “Bobo Vieri” a copilărit în Australia, după ce familia sa s-a relocat, și a început fotbalul la Marconi Stallions, dar a revenit în Italia pentru a deveni fotbalist profesionist. A intrat în academia lui FC Torino în 1992, și de acolo cariera sa a urmat o evoluție ascendentă, culminând cu apogeul carierei în 1999 când a fost transferat de Inter de la Lazio pentru 46 de milioane de euro! La nerazzurri Vieri a evoluat în 190 de meciuri înscriind 123 goluri. În Serie A adunat 264 de meciuri și 142 de goluri iar în naționala Italiei a debutat în 1997, marcând 23 de goluri în 49 de meciuri.

De remarcat faptul că Vieri, în toată cariera sa, nu a evoluat mai mult de un sezon la nicio echipă, în afară de Inter Milano. A evoluat mai întâi câte un sezon pentru Torino, Pisa, Ravenna, Venezia, Atalanta, Juventus, Atletico Madrid și Lazio. 8 echipe în 8 sezoane! La Atletico Madrid a reușit performanța de a marca 24 de goluri în 24 de partide, ceea ce i-a adus transferul la Lazio pentru 28 de milioane de euro. Apoi, după cele 6 sezoane petrecute pe Giuseppe Meazza, Vieri a mai jucat câte un sezon pentru AC Milan, AS Monaco, Sampdoria, Atalanta, Fiorentina și din nou Atalanta, unde și-a încheiat cariera în 2009.

Dar familia Vieri a mai avut un fotbalist, tot atacant, despre care puțini sunt cei care conosc amănunte. Maximilano Vieri, fratele lui Christian Vieri, născut pe 1 septembrie 1978, în Sydney, Australia, a evoluat și el în Serie A, cele mai importante echipe din CV fiind Juventus, Napoli și Hellas Verona. La Ancona a cunoscut cea mai prolifică perioadă a carierei, unde în perioada 2000-2002, fiind împrumtat de la Juventus, în 61 de partide a marcat 21 de goluri. Max Vieri nu a avut însă nicio apariție în tricoul lui Juventus, fiind pe întrega perioadă a contractului cu alb-negrii împrumutat. În 2004 Max Vieri a debutat pentru naționala Australiei într-un meci amical împotriva Turciei. A îmbrăcat de 6 ori tricoul Australiei fără să marcheze vreun gol. În prezent Max Vieri este asistent la echipa de tineret a lui Fiorentina.

Inaki Williams este unul dintre jucătorii de legendă ai clubului Atheltic Bilbao, evoluând pentru basci în peste 400 de partide, incluzând un record de 251 de meciuri consecutive în La Liga. Pentru Bilbao Inaki a marcat 97 de goluri și a reușit 57 de asisturi, și la 29 de ani, are toate șansele să devină unul dintre cei mai titrați jucători din istoria clubului. Născut pe 15 iunie 1994, la Bilbao, din părinți ghanezi care au emigrat în Spania în condiții foarte dificile, Inaki și-a început cariera la clubul Deportivo Pamplona în anul 2008, și a ajuns la academia lui Bilbao în 2012. A debutat la seniori pentru clubul Basconia din liga a 3-a spaniolă, în 2013, ca mai apoi să evolueze un an pentru echipa secundă a lui Athletic Bilbao. A debutat la echipa mare pe 6 decembrie 2014, într-un meci pierdut acasă cu Cordoba. A intrat în istoria clubului în același an, când a reușit să marcheze în egalul 2-2 cu FC Torino din fazele eliminatorii ale Europa League, devenind astfel primul jucător de culoare care înscrie pentru Atheltic Bilbao, bascii fiind rescunoscuți pentru faptul că folosesc doar jucători care provin din Țara Bascilor.

Deși a evoluat pentru naționala de tineret a Spaniei în 17 partide, marcând 3 goluri, după doar o partidă jucată la echipa mare, într-un meci amical împotriva Bosniei, Inaki nu a mai făcut parte din planurile antrenorului Vicente del Bosque, și a fost selecționat în naționala Țării Bascilor, echipă neafiliată FIFA sau UEFA.

În 2022, după ce încă nu debutase într-un meci oficial pentru Spania, Inaki Williams a acceptat convocarea în naționala Ghanei. A jucat cu Ghana la Cupa Mondială din Qatar, și la Cupa Africii în 2023.

Fratele lui Inkai Williams este Nico Williams, născut pe 12 iulie 2002 în Spania la Pamplona. A început fotbalul la echipa locală, și a urmat același itinerariu ca fratele său mai mare (Basconia, Bilbao tineret, Athletic Bilbao) mai puțin la nivel internațional, unde Nico a ales să reprezinte Spania, pentru care a debutat oficial în 2022 în Nations League.

A avut deasemenea 4 apariții pentru Spania la Cupa Mondială din Qatar, participând împreună cu fratele său la acest turneu final. Cei doi însă nu au avut ocazia de a se întâlni față în față pe teren din postura de rivali, cele două naționale făcând parte din grupe diferite, și Ghana ieșind prematur din competiție. Cei doi frați sunt colegi la Atheltic Bilbao și formează un parteneriat de succes în atacul bascilor. Pentru Athletic Bilbao, Nico Williams a adunat începând din 2021, 96 de partide și a marcat 9 goluri.

Granit și Taulant Xhaka s-au născut la Basel în 1992, respectiv 1991, și provin dintr-o famile de etnici albanezi originari din Kosovo. Ambii și-au început cariera mai întâi la Concordia Basel, și apoi la academia lui FC Basel. La echipa mare cei doi au debutat în aceeași perioadă, Taulant în poziția de fundaș central, și Granit de mijlocaș. Taulant a evoluat la toate nivelurile de tineret pentru naționala Elveției, dar în 2014 a devenit internațional albanez, primind și cetățenia albaneză, fiind puternic influențat în luarea deciziei de fratele său mai mic. A debutat pentru Albania într-un meci amical împotriva Maltei pe 5 martie 2014 și adunat pentru Albania 31 de partide și un gol. S-a retras din fotbalul internațional în 2021, fiind măcinat de accidentări. Pentru FC Basel a evoluat până în prezent în 257 de meciuri și a marcat 6 goluri. Fratele său, Granit Xhaka, a avut o carieră mult mai strălucită devenind unul dintre jucătorii de legendă ai clubului Arsenal, pentru care a evoluat în 297 de partide și a înscris 23 de goluri. Granit s-a remarcat la Borussia Monchengladbach, pentru care a evoluat timp de 4 sezoane primind și banderola de căpitan. La Arsenal a ajuns în 2016 pentru suma 30 de milioane de lire. În 2023 a fost cumpărat de Bayer Leverkusen pentru 15 milioane de euro, devenind unul dintre jucătorii de baza ai aspirinelor, și contribuind din plin la sezonul de excepție al echipei antrenate de Xabi Alonso.

Înainte de a debuta oficial în tricoul Elveției, Granit și-a arătat interesul pentru a fi selecționat în naționala Albaniei, având puternice sentimente naționaliste, dar Federația albaneză s-a mișcat prea greu, astfel că acesta a debutat oficial pentru Elveția pe 4 iunie 2011, pe Wembley, într-o partidă împotriva Angliei, din cadrul preliminariilor EURO 2012. Naționala Albaniei a pierdut astfel un jucător de mare talent.

Steve Mandanda, de departe cel mai cunoscut dintre frații Mandanda, s-a născut la Kinshasha în fostul Zair, actualul RD Congo, pe 28 martie 1985, și și-a petrecut mare parte a carierei la Olympique Marseille, pentru care a evoluat în 613 partide, în două perioade diferite, 2007-2016 și 2017-2022, cele două perioade fiind întrerupte de un sezon la Crystal Palace. Mandanda este cel mai selecționat jucător din istoria lui Marseille, intrând pentru definitiv în istoria clubului, și este greu de crezut că va fi vreodată depășit de alt jucător. Mandanda are 3 frați, toți 3 portari. Dintre cei 4 frați, Mandanda este singurul care a ales să evolueze în naționala Franței, deși este singurul care s-a născut în afara hexagonului, națională a Franței pentru care a debutat în 2008, adunând 35 de partide în tricoul “les bleus”, și devenind campion mondial în 2018. Riffi și Parfait Mandanda au ales în schimb naționala RD Congo (greu de crezut că ar fi putut să fie selecționați pentru Franța), fiecare adunând în parte câte 4, respectiv 20 de selecții, în timp ce Over Mandanda nu a fost selecționat în nicio națională, fiind cel mai puțin cunoscut dintre cei 4. Atât Riffi cât și Parfait au evoluat și în naționalele de tineret ale Franței. Parfait Mandanda a evoluat chiar și în România, la Dinamo București, pentru un sezon, împrumutat de la Charleroi, fără însă să se remarce, într-o echipă aflată oricum în dezorganizare.

Mezinul familiei Pogba este și cel mai cunoscut dintre frații săi, internaționalul francez evoluând de-a lungul carierei la două dintre cele mai puternice cluburi din Europa, Manchester United și Juventus. Născut pe 15 martie 1993 în Franța la Lagny-sur-Marne, într-o familie mixtă, mama originară din RD Congo, și tatăl din Guinea. Paul Pogba a fost remarcat de Manchester United în 2009, și a fost cooptat în academia diavolilor, după ce anterior începuse fotbalul la Roissy en Brie, și mai trecuse ca junior pe la US Torcy și Le Havre. Pogba a petrecut doi ani în academia lui Manchester United, iar pe 19 februarie 2011 a primit șansa din partea lui Sir Alex Ferguson de a face parte din lotul lui United într-un meci de FA Cup împotriva lui Crawley Town. Nu a debutat în acea partidă, și a continuat să aibă apariții la echipa U18 a lui United, cu evoluții foarte bune.

Debutul oficial la echipa mare a avut loc pe 20 septembrie 2011 într-un meci de Cupa Ligii împotriva lui Leeds United. În Premier League francezul a debutat împotriva lui Stoke pe 31 ianuarie 2012. Deși intrase în vizorul lui Ferguson, Pogba era nemulțumit pentru că nu i se ofereau suficient de multe minute la echipa mare, și astfel, considerând că nu are perspective de viitor la clubul englez, a luat decizia de a părăsi clubul din Manchester și de a accepta oferta lui Juventus. În 2012 Juve îl aducea gratis pe mijlocașul francez, după ce acesta refuzase să semneze un nou contract cu United. A fost una dintre cele mai de scucces afaceri făcute vreodată de Juventus, atât financiar cât și sportiv. Pogba a devenit titular incontestabil la Juve, și în cele 4 sezoane petrecute la Torino, a contribuit la 4 titluri consecutive de campioni, două cupe și două supercupe ale Italiei. În 4 ani cota lui Pogba a ajuns de la 3.5 milioane de euro, în momentul când a părăsit pe United, la 70 de milioane de euro, devenind unul dintre cei mai talentați și valoroși jucători din lume. Acest lucru i-a determinat pe oficialii lui Manchester United să facă demersuri pe lângă Juventus de a-l readuce la echipă pe starul francez, pe care îl lăsaseră să plece gratis. United a trebuit să scoată din buzunar pentru transferul lui Pogba nu mai puțin de 105 milioane de euro, acesta devenind la momentul respectiv (8 august 2016) cel mai scump jucător din istorie! Deși ar fi putut să evolueze atât pentru RD Congo cât și pentru Guinea, fiind eligibil datorită istoricului familial, Pogba a ales în mod evident naționala Franței, pentru care a îmbrăcat tricoul de 91 de ori, marcând 11 goluri și devenind campion mondial în 2018. Florentin și Matthias Pogba, frați gemeni, s-au născut la Conakry în Guinea pe 19 august 1990, și au debutat în naționala Guineei în 2010, respectiv în 2013. Florentin Pogba, fundaș central, fost jucător la St.Etienne și Sochaux, a evoluat în 3 partide și la naționala U20 a Franței, iar pentru Guinea a jucat în 31 de meciuri. Celălalt frate, Mathias Pogba, un atacant de 1.94 trecut pe la Pescara și Sparta Rotterdam, a bifat doar 5 partide în naționala Guineei fără să marcheze vreun gol.

Jucători cu originii tunisiene, Karim și Omar Rekik s-au născut în Olanda, dar au evoluat pentru naționale diferite. Fratele mai mare și mai cunoscut, Karim, a ales naționala Olandei, pentru care a bifat 4 meciuri oficiale, în timp ce Omar încă se mai află în anturajul naționalei Tunisiei, fiind selecționat din 2021 până în prezent de 3 ori.

Karim Rekik s-a născut pe 2 decembrie 1994 la Haga, și a trecut prin toate nivelurile de echipe naționale de tineret ale Olandei, adunând pentru acestea peste 50 de partide și marcând 3 goluri din poziția de fundaș central sau dreapta. Și-a făcut junioratul în Olanda, mai întâi la Scheveningen și apoi la Feyenoord, iar din 2011 a ajuns la academia lui Manchester City. Cetățenii l-au împrumtat timp de mai multe sezoane la Portsmouth, Blackburn și PSV, iar în 2015 Karim Rekik a fost cumpărat pentru 5 milioane de euro de către Marseille, unde a evoluat în 48 de partide și a marcat un gol. După două sezoane al OM, Rekik a ajuns la Hertha Berlin, unde a cunoscut cea mai bună perioadă a carierei, evoluând în 75 de partide și marcând 3 goluri. De la Hertha a ajuns în 2020 la FC Sevilla, iar în 2023 a semnat cu Al jazera în Emiratele Arabe Unite.

Omar Rekik, născut pe 20 decembrie 2021, fundaș central și el, a început fotbalul la Feyenoord, și a trecut în perioada junioratului pe la aceleași echipe ca și fratele său, Manchester City, PSV, Marseille și Hertha, iar din 2021 a intrat în academia lui Arsenal. Tunarii l-au împrumtat la Sparta Rotterdam, Wigan și Servette, echipă pentru care încă nu și-a făcut debutul. Deși a evoluat în 3 partide și a marcat un gol pentru naționala U18 a Olandei, în 2018 Omar a acceptat convocarea în naționala U21 a Tunisiei, și pe 15 iunie 2021 a debutat oficial în prima reprezentativă într-un meci amical împotriva statului Mali.

O altă poveste interesantă este a fraților gemeni Ramiro și Rogelio Funes Mori. Născuți pe 5 martie 1991, în Mendoza, Argentina, cei doi jucători de fotbal au ales căi diferite în cariera internațională. Familia Funes Mori a emigrat în 2001 din Argentina în America, acolo unde cei doi frați au început și cariera în fotbal la FC Dallas. Întorși în Argentina pentru a-și dezvolta mai mult calitățile fotbalistice și pentru a deveni jucători profesioniști, cei doi au ajuns la River Plate. Rogelio a debutat pentru River în 2009 în poziția de atacant, în timp ce Ramiro în 2011, pe poziția de fundaș central. Cei doi au fost coechipieri la clubul argentinian până în 2013, când Rogelio a fost cumpărat de Benfica. Portughezii însă l-a folosit în doar 2 meciuri la echipa mare, și după un sezon petrecut în liga a doua din Portugalia la Benfica B, pentru care a marcat 13 goluri în 12 partide (4 dintre acestea doar într-o singură partida împotriva lui Sporting Covilha), Rogelio a fost împrumutat pentru sezonul 2014-2015 în Turcia, la Eskisherispor, cu opțiunea de cumpărare definitivă. Deși a avut un sezon bun, marcând 8 goluri în 29 de partide, turcii nu și-au exercitat opțiunea de transfer definitiv, iar Benfica l-a vândut ulterior în Mexic la Monterrey. Acest transfer avea să-i influențeze decisiv cariera atacantului argentinian. În 8 sezoane petrecute la clubul mexican, Rogelio a evoluat în 328 de partide, marcând 160 de goluri, și intrând astfel definitiv în istoria clubului. Această perioadă foarte bună din Mexic l-a determinat să aleagă să reprezinte la nivel internațional Mexicul. Deși evoluase atât la nivel de tineret cât și la seniori pentru Argentina, totuși, după ce FIFA a schimbat regulile obținerii eligibilității jucătorilor străini, și Rogelio a primit cetățenia mexicană, acesta a putut să debuteze oficial pentru Mexic pe 3 iulie 2021, adunând până în prezent 17 partide și 6 goluri. în 2024 Rogelio a părăsit pe Monterrey pentru a se alătura clubului UNAM Pumas.

Fratele său, Ramiro Funes Mori, după perioada petrecută la River Plate unde a adunat 128 prezențe și a marcat 10 goluri, devenind unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei, a fost cumpărat în 2015 de Everton pentru 9.5 milioane de lire. După 3 sezoane pe Goodison Park, Ramiro a ajuns la Villarreal, devenind unul dintre stâlpii apărării echipei spaniole. La finalul anuluui 2021 a fost cumpărat pentru 2.5 milioane de euro de Al Nassr, și după numai un sezon a ajuns în Mexic la Cruz Azul, pentru 1.5 milioane de euro. În sfârșit, în 2023, Ramiro Funes Mori s-a întors la clubul care l-a lansat în fotbalul mare, și a semnat din postura de jucător liber de contract cu River Plate. Pentru naționala Argentinei a adunat 26 de selecții marcând 2 goluri.

Deși la prima vedere numele celor doi jucători nu ne spune nimic în privința relației lor de rudenie, totuși cei doi sunt rude foarte apropiate. Mai exact, João Mário Naval da Costa Eduardo și Wilson Bruno Naval da Costa Eduardo sunt frați, dar care evoluează pentru naționale diferite, Portugalia, respectiv Angola. Cei doi provin dintr-o familie mixtă care s-a mutat în Portugalia din Angola, fostă colonie portugheză.

Joao Mario, mezinul, s-a născut pe 19 ianuarie 1993, la Porto, și a început junioratul la echipa locală FC Porto, iar după ce mama s-a început să lucreze în Lisabona, s-a mutat alături de familie în capitala Portugaliei, ajungând astfel în curtea lui Sporting CP, unde a și debutat în fotbalul profesionist în 2011. A petrecut 12 ani la Sporting, și după 5 sezoane la echipa mare, a fost cumpărat în 2016 de Inter Milano pentru suma de 40 de milioane de euro. Adus pe cai mari pe Giuseppe Meazza, portughezul nu a reușit să se impună la echipa italiană, iar la acest aspect a contribuit și intabilitatea mangaerială a nerazzurilor, care în perioada 2016-2017 a schimbat numai puțin de 4 antrenori. Venirea la club a lui Luciano Spaletti nu a îmbunătățit situația lui Joao Mario, și în 2018 acesta a fost împrumutat în Anglia la West Ham. Inter a continuat să îl împrumute pentru sezonul următor la Lokomotiv Moscova și apoi la Sporting.

După această perioada nefastă din cariera sa, Joao Mario și-a reziliat pe cale amiabilă contractul cu Inter și s-a întors în Portugalia unde a semnat cu Benfica, devenind unul dintre puținii jucători care au trecut pe la toate cele trei mari cluburi ale Portugaliei – Porto, Sporting și Benfica, chiar dacă pentru Porto nu a evoluat la seniori.

La Benfica Joao Mario și-a regăsit forma de altădată și a devenit un titular indiscutabil pe Da Luz, adunând din 2021 până în prezent 137 de meciuri si marcând 36 de goluri.

În naționala Portugaliei Joao Mario debutat pe 11 octombrie 2014, într-un amical împotriva Franței, îmbrăcând de 56 de ori tricoul Portugaliei și marcând 3 goluri. Joao Mario a evoluat la abosolut toate nivelurile de tineret ale naționalei Portugaliei de la U15, U16, U17, U18, U19, U20, până la U21, evoluția lui fiind una constantă, fără salturi spectaculoase.

Fratele său, Wilson Eduardo, născut pe 8 iulie 1990, la Massarelos, și-a făcut deasemenea junioratul mai întâi la FC Porto și apoi la Sporting, pentru care a debutat în 2009. În cele 6 sezoane petrecute pe Jose Alvalade, a fost în marea majoritate a timpului împrumutat în Portugalia, Croația și Olanda, asta până în 2015, când, după 11 ani petrecuți în cadrul clubului, a ajuns la Sporting Braga, în urma unui transfer gratuit. Aici Wilson Eduardo a evoluat pentru 5 sezoane, în 151 de partide marcând 46 de goluri. A fost cea mai bună perioadă a carierei. A urmat un sezon la Al Ain, apoi două seaozne în Turcia al Alanyaspor și transferul în 2023 la APOEL Nicosia.

Junior și el la toate nivelurile de tineret ale Portugaliei, pentru care a înscris 26 de goluri în 61 de selecții, Wilson Eduardo a refuzat inițial convocarea în naționala Angolei în 2013, sperând, probabil, că va primi o convocare la naționala Portugaliei. Neavând însă șanse să se impună în atacul Portugaliei datorită unei concurențe mult prea puternice, Wilson Eduardo a revenit asupra deciziei, și după 6 ani a acceptat convocarea la echipa africană, debutând pentru naționala Angolei pe 22 martie 2019, într-un meci împotriva Botswanei în preliminariile Cupei Africii. Pentru naționala Angolei a adunat 5 selecții și a marcat 2 goluri.