E vremea schimbărilor în fotbal! Evoluția lui Unai Emery și ce va reuși Villarreal în semifinala UCL cu Liverpool

Ce ar însemna noțiunea de fotbal total, introdusă acum ceva mai bine de cinci decenii de Ajax, extinsă apoi și la nivelul "Portocalei mecanice"?

Ce rezultat am avea în cazul unei confruntări pe teren între un Ajax 1970/73 și Realul lui Benzema? Cu un Johnny Rep în zilele de grație, la 22-23 de ani, cu Cruyff la 26 de ani, conducându-și magistral din teren echipa?

Tot la fel am putea imagina și un duel între generatorii (antrenorii) unor team-uri de prim rang, așa-numitele powerhouse, în duelul lor cu cluburile mai puțin strălucitoare, dar acolo unde dorința și spiritul de echipă, duc în unele cazuri spre autodepășire. Numai că aceste dueluri, în ultimele două decenii ale fotbalului european, au devenit tot mai frecvente și nu avându-i pe primii menționați drept învingători.

Klaus Toppmoller, cu ale sale 18 luni jumătate petrecute la Bayer Leverkusen (final de iunie 2001 – mijloc de februarie 2003), în care a dus o echipă, puțin obișnuită cu Liga Campionilor, până în finala competiției supreme în mai 2002 (pierdută la limită 1-2 cu Realul lui Zidane, ajutată de superstarul francez cu acel voleu, care probabil rămâne cel mai frumos gol al unei finale, măcar în deceniul respectiv), a fost unul dintre primele exemple.

Un alt exemplu ar putea fi Javier Irureta, care în 7 ani (1998-2005) a dus-o pe Deportivo La Coruna pe culmi nemaiîntâlnite în istoria lui SuperDepor: singurul titlu din istorie (2000), apoi clasări pe locul 2 în 2001 și 2002, dar și semifinalele Ligii Campionilor în 2003/04. Acolo s-a recunoscut învinsă doar în fața altei revelații, FC Porto, club care avea să câștige trofeul în acel sezon, avându-l pe bancă pe magistralul portughez Jose Mourinho, la fix un an după succesul-surpriză din Cupa UEFA (2003).

Mourinho intră în ambele categorii, aceea a antrenorilor care lucrează excelent și cu un powerhouse (au dovedit-o succesele ulterioare cu Chelsea și Inter), dar și cu o echipă bună și atât, lipsită de superstaruri, niște jucători care nu acoperă, în mod normal, prin prezență și prestații anterioare termenul de superstar, însă care puși împreună realizează un mix foarte bun, care conduce în unele cazuri către performanță.

Ca și Mourinho, deși are și contestatarii săi, Unai Emery, acum în vârstă de 50 de ani, a dovedit, încă din primele sezoane ale antrenoratului calități excepționale, chiar dacă a scos capul în fotbalul mare la un club ceva mai mare, însă nu un gigant în adevăratul sens al cuvântului - Valencia.

La "lilieci", Emery a avut un prim sezon de acomodare și a încheiat pe locul 6, însă i s-a dat credit, răsplătindu-i pe șefii clubului cu 3 clasări consecutive pe a treia treaptă a podiumului. Și nu s-a oprit aici, în 2012 ajungând până în semifinalele Europa League.

Antrenorul spaniol a dovedit și o a doua oară că este un atlet al vestiarului. După o aventură de câteva luni, mai puțin fericită, la Spartak Moscova, el a revenit în iarna lui 2013 în Spania, de data asta la Sevilla, peste nu foarte mult timp aducând trofeul Europa League în vitrina clubului, în mai 2014, trofeu pe care echipa l-a apărat în sezonul imediat următor, când Sevilla a devenit cel mai de succes club din istoria competiției.

Regula nescrisă și neoficială conform căreia se pare că acest gen de coach, asemănător lui Emery, nu face treabă foarte bună la un lot care ne duce către termenul de powerhouse s-a confirmat și în acest caz. Astfel, în startul verii lui 2016, el a fost numit pe banca lui PSG, însă a trăit în acel sezon una din cele mai umilitoare eliminări din Champions League, după 4-0 acasă cu Barcelona, pierzând cu 1-6 în retur.

În următorul sezon, 2017/18, după o nouă eliminare prematură din Liga Campionilor, Emery și-a anunțat plecarea, cu un an înainte de finalul contractului, urmând o perioadă de 18 luni la Arsenal, fără succese notabile în campionat, dar totuși cu o finală de Europa League, pierdută în fața rivalei concitadine Chelsea. Acest rezultat a reconfirmat în mare parte talentul lui Emery de a realiza mai multe lucruri pozitive la echipe bune, acolo unde nu sunt superstaruri pe metru pătrat.

Aventura sa cea mai recentă a început în urmă cu 21 de luni la Villarreal, unde a realizat, prin finala câștigată de Europa League din mai 2021 în fața lui Manchester United, cea mai bună performanță din istoria micului club spaniol. Antrenorul a reconfirmat faptul că este un strateg de nivel înalt și că îmbină perfect niște jucători interesanți, capacitându-i la nivel maxim, chiar împotriva unor vedete ca Robert Lewandowski sau Cristiano Ronaldo.

Va reuși însă Emery ceva important împotriva trioului morții din acest careu de ași al Ligii Campionilor? În fața lui Guardiola, Klopp sau Ancelotti, sarcina spaniolului pare că este extrem de grea, dacă nu aproape imposibilă. Și va fi o semifinală cu Liverpool-ul lui Mane, Salah & Co. Dar cine spune că Emery este învins dinainte?