Duelul antrenorilor în semifinalele Turneului Campionilor 2020, Djokovic – Thiem și Nadal – Medvedev

Actualizat 21/11/2020 la 07:13 GMT+2

Novak Djokovic – Dominic Thiem și Rafael Nadal – Daniil Medvedev sunt cele două semifinale de la Turneul Campionilor, partide transmise în direct de Eurosport. Iar poveștile antrenorilor care îi asistă din loje pe semifinaliști sunt pe atât de diferite și interesante precum cele ale celor mai buni jucători de tenis din acest sezon. De aceea, pentru moment, punem lupa asupra oamenilor din umbră.

Semifinaliștii Turneului Campionilor

Credit imagine: Twitter

Primii patru jucători din clasamentul mondial au acces în semifinalele Turneului Campionilor pentru prima dată în ultimii 15 ani. Novak Djokovic, Rafael Nadal, Dominic Thiem și Daniil Medvedev se bat sâmbătă pentru un loc în finală. Acești super-jucători care, cumulat, au câștigat peste 300 de milioane de dolari din tenis, par a-și fi găsit perechile pe cât de diferite, pe atât de potrivite pentru ei în ceea ce privește poziția centrală din lojă. Este vorba, evident, despre antrenorii lor, iar sâmbătă și duminică în O2 Arena va fi și o confruntare a ideilor și personalităților acelor oameni care schițează planul de joc și încearcă din răsputeri să transmită încredere protagonistului din teren. Iată cine sunt aceștia.

Și începem prezentarea antrenorilor câștigătorilor de grupă, Medvedev și Thiem, cu o remarcă: ambii jucători mizează pe ajutorul unui antrenor de altă naționalitate, alăturarea fiind, cel puțin în primă fază, surprinzătoare.

Semifinalele Turneului Campionilor: Cervara, în "colțul" lui Medvedev

Mutua Madrid Open

Nadal, prima reacție după debutul fulminant de la Madrid: "După tot ce s-a întâmplat, este enorm"

acum 16 ore

Gilles Cervara, antrenorul lui Daniil Medvedev (4 ATP), este un nume care abia le devine familiar fanilor tenisului. Desemnat “antrenorul anului 2019 în ATP” de către colegii săi, după ce a reușit să supervizeze ascensiunea fantastică a rusului, de la limita de jos a Top 20 până în Top 5 prin 59 de victorii în sezon și o finală de Grand Slam la US Open, Cervara este un francez născut la Cannes, un fief al cinematografiei. Iar povestea apropierii sale de rusul Medvedev este una demnă de film.

Daniil Medvedev și Gilles Cervara - Rolex Paris Masters 2020

Credit imagine: Getty Images

Cervara nu a reușit să se afirme ca jucător, lucru pe care, de altfel, nu se sfiește să îl recunoască. În urmă cu aproape opt ani, Cervara a pus bazele unui club de tenis în Cannes, "Elite Tennis Center", alături de Jean-Rene Lisnard, iar în 2015 soarta i-a bătut în plin la ușă, când părinții lui Daniil Medvedev, Olga și Sergey, au sosit deciși să îl trimită definitiv pe fiul lor în Franța, pentru a beneficia de condiții de pregătire mai bune. Cannes a fost locul ideal, întrucât sora lui Daniil se stabilise deja acolo. Iar cei doi s-au apropiat neprogramat. "Antrenorul lui principal ar fi trebuit să îl însoțească pe Daniil la Marsilia, însă nu a putut să o facă pentru că era la un alt turneu, cu alt jucător. A rămas stabilit ca eu să merg cu Daniil la Marsilia, am făcut treabă bună, eu am fost atent la nevoile și personalitatea lui, așa că el s-a simțit bine. Am stabilit o conexiune", povestea Cervara pentru ATP.

Au urmat câteva turnee împreună în 2016. Apoi, abia pe final de 2017, Gilles Cervara a devenit antrenor cu normă întreagă pentru Medvedev, francezul fiind impresionat și convins de potențialului rusului după ce acesta reușise să îl învingă pe Wawrinka, în primul tur la Wimbledon.

Încurcate sunt căile tenisului, nu-i așa? La votul pentru premiul ATP câștigat în 2019, Cervara i-a învins pe doi dintre antrenorii alături de care se regăsește acum în careul de ași la Londra: Nicolas Massu și Carlos Moya.

Semifinalele Turneului Campionilor: Massu, în "colțul" lui Thiem

Austriacul Dominic Thiem, locul trei în clasamentul mondial, este antrenat de un sud-american. Mai exact, de un chilian. Cu origini evreiești. Nicolas Massu are 41 de ani și este singurul tenismen care a reușit să câștige aurul olimpic la simplu și dublu masculin la aceeași ediție a Jocurilor moderne (la Atena 2004, la o ediție la care străluceau Michael Phelps, Cătălina Ponor și Usain Bolt).

Nicolás Massú, antrenorul lui Dominic Thiem

Credit imagine: Getty Images

Massu s-a născut la Vina Del Mar, dar s-a format ca jucător în Florida, la Academia lui Nick Bollettieri, avându-l partener de antrenament pe Marcelo Rios. Apoi, Massu s-a îndreptat către centrul de excelență din Barcelona. În urmă cu două luni, când Thiem a câștigat finala US Open-ului, Massu gusta dulceața unui triumf la Flushing Meadows pentru a doua oară, întrucât ca junior ridicase trofeul în proba de dublu, în 1997, alături de Fernando Gonzalez.

Titlul olimpic reprezintă cea mai importantă performanță a carierei de jucător profesionist pentru Nicolas Massu, dar și unicul triumf pe rapid al celui poreclit "El Vampiro", dintr-un total de șase titluri obținute la simplu. Massu nu a urcat niciodată mai sus de locul nouă în clasamentul mondial, însă alături de Dominic Thiem atinge cu viteză obiective ce i-au fost inaccesibile ca jucător.

Încurcate sunt căile tenisului, nu-i așa? Novak Djokovic a câștigat primul dintre cele 81 de titluri ale carierei sale pe zgură, în Olanda, la trei ani de la debutul în circuit, în fața lui Nicolas Massu, cel care sâmbătă îl va dirija din tribună pe adversarul sârbului din semifinale, Dominic Thiem.

Massu are propria rivalitate și cu antrenorul lui Rafael Nadal. Printre cele opt victorii reușite de Nicolas în fața jucătorilor din Top 10 ATP, la loc de cinste stă succesul în fața lui Carlos Moya, din sferturile de finală ale concursului olimpic de la Atena, alături de trei victorii contra lui Andy Roddick și un succes cu Tim Henman, la Adelaide. Chiar dacă antrenorul lui Nadal are avantaj la general, 3-2, Massu l-a mai învins pe Moya la Amersfoort, în 2006, la ediția la care chilianul avea să piardă finala în fața lui Novak Djokovic.

2-0 este bilanțul meciurilor directe dintre Djokovic și Massu. Dominic Thiem și-a depășit deja "profesorul" și la acest capitol, adunând patru victorii în fața lui Djokovic, din 11 meciuri directe disputate până în prezent.

Massu a devenit antrenorul lui Thiem în februarie 2019, la aproape trei ani de la debutul austriacului în Top 10. Thiem încheiase recent un parteneriat de durată, de aproape șapte ani, cu Günter Bresnik, care a cizelat carierele unor staruri ale tenisului precum Becker, Leconte sau Patrick McEnroe și mai lăsase apoi în urmă și o colaborare-experiment de 20 de săptămâni cu fostul număr unu al Austriei, Thomas Muster. Alături de Massu, Dominic și-a găsit echilibrul, păstrându-l totodată în staff și pe tatăl său, Wolfgang. Chilianul este creditat pentru marele "breakthrough" pe terenurile hard al lui Thiem, având în vedere că la o lună de la startul colaborării, Domi reușea să îl învingă pe Roger Federer în finala Masters-ului de la Indian Wells.

Încerc să îi arăt tot timpul lui Thiem că trăiesc meciul în același timp cu el. Nu alerg cot la cot cu el, dar trăiesc meciul odată cu el, sunt sută la sută concentrat la fiecare punct, sunt foarte implicat. | Nicolas Massu

Semifinalele Turneului Campionilor: Carlos Moya, în "colțul" lui Nadal

Încurcate sunt căile tenisului, nu-I așa? Nadal, un dreptaci în viața de zi cu zi devenit cel mai de succes stângaci din tenisul mondial, este antrenat de un nativ stângaci care a jucat tenis toată viața cu mâna dreaptă, urcând până în fotoliul de lider mondial!

Carlos Moya a fost încă de la început o figură importantă în universul lui Rafael Nadal. Cu 11 ani mai mare decât Rafa, născut tot pe cea mai mare insulă spaniolă – Mallorca, Moya a fost frate mai mare, idol, rival și confident pentru Nadal parcă de când soarele s-a înălțat prima dată pe cer.

Rafael Nadal și Carlos Moya

Credit imagine: Reuters

Carlos Moya a fost primul număr 1 ATP dat de tenisul spaniol. Chiar dacă nu a rezistat decât două săptămâni în fotoliul de lider mondial, între 15 martie și 28 martie 1999, la aproape nouă luni de la triumful său de la Roland Garros, Moya a devenit automat standardul și modelul pentru generația imediat următoare.

Moya a fost însă mereu aproape de Rafa. Andy Murray avea să povestească cum, în perioada junioratului, a luat decizia de a se muta în Spania, auzind cum prietenul și rivalul Nadal se antrenează de la 12 ani cu un fost lider mondial – nimeni altul decât Carlos Moya. Apoi, în 2003, un Nadal de doar 16 ani aflat la primele turnee în ATP avea să îl învingă la Hamburg pe Moya, 7-5, 6-4. Rafa nu a făcut atunci nicio concesie pe teren, însă Carlos a rememorat recent cum, după meci, foarte timidul Nadal i-a spus la fileu: "Îmi pare rău că am câștigat". Părintește aproape, Moya i-a răspuns - "nu-ți face griji", recunoscând totodată că în acea zi a înțeles că va mai pierde de multe ori în fața puștiului din Mallorca și că acesta va deveni un mare jucător (per total, Nadal l-a învins în șase din opt meciuri directe pe Moya). Mai departe, în 2004, când căpitanul-nejucător al Spaniei aprindea involuntar scânteia revoltei în echipa iberică înaintea finalei cu Statele Unite, nominalizându-l pe un Nadal de 18 ani, debutant, în fața experimentatului și titratului Juan Carlos Ferrero, tot Carlos Moya a fost, în cele din urmă, om de bază pentru Rafa. Nadal i s-a confesat că, simțind tensiunea mocnind și nemulțumirea veteranilor, și-ar ceda de bunăvoie locul de titular în echipă pentru a calma spiritele, iar Moya a girat pentru Rafa, înfruntându-l pe Ferrero, punând totodată ordine în echipă și dându-i tânărului Rafa doza necesară de susținere. Iar exemplele pot continua.

Rafa Nadal este un jucător care pune în centrul universului său familia și devotamentul, care a stat sub comanda unchiului Toni aproape o carieră întreagă și care a operat modificări minime în echipă (inclusiv cel de-al doilea său antrenor, Francisco Roig, prezent și el la Londra, a fost cooptat în echipă încă din 2005, înainte ca Rafa să câștige primul său titlu la Roland Garros). Iar în final de 2016, la șase ani de la retragerea lui Carlos Moya, acesta a fost soluția ideală pentru a-i aduce un plus lui Nadal, într-un moment de cumpănă al carierei. În momentul în care Moya a intrat în echipa sa, Rafa tocmai încheiase două sezoane fără trofeu în Grand Slam-uri, după o decadă în care câștigase măcar un astfel de trofeu pe an. Moya a preluat încet-încet frâiele din mâna lui Toni Nadal, într-un proces lin de tranziție. Din acel moment, Rafa Nadal și-a îmbogățit palmaresul cu alte șase titluri de Mare Șlem.

Semifinalele Turneului Campionilor: Vajda, în "colțul" lui Djokovic

În vârstă de 55 de ani, slovacul Marian Vajda este antrenorul-ancoră al carierei lui Novak Djokovic. Sârbul și-a găsit stâlpul de susținere în interiorul spațiului ex-sovietic, mizând pe o mentalitate comună.

Deși a ajuns până pe locul 34 în clasamentul probei de simplu în 1987, câștigând două titluri ATP - la Praga și Geneva, Marian Vajda și-a câștigat notorietatea ca antrenor al lui Djokovic, fiind votat în 2018 antrenorul anului în ATP (premiu introdus în 2016), după ce l-a ajutat pe Novak Djokovic să revină după operația la umăr de pe locul 22 ATP în fotoliul de lider mondial.

"Influența lui Marian asupra carierei mele a fost imensă. Nu aș merge până într-acolo încât să spun că mi-a salvat cariera, însă prezența și influența sa mi-au dat energie pozitivă și întotdeauna m-am simțit confortabil în prezența sa. De când ne-am întâlnit prima dată am știut că ne vom înțelege foarte bine și vom avea o relație specială. Eram un adolescent când am început să lucrez cu el, iar părinții mei au avut mare grijă în a alege cine merge cu mine. Mă simt norocos că încă este alături de mine. Mereu am accentuat faptul că el este mai mult decât un antrenor pentru mine. Este un membru al familiei", declara Novak Djokovic la începutul acestui an.

Novak Djokovic a jucat de-a lungul carierei pe cartea "super-coach", cu Boris Becker – care a rezistat alături de el trei ani, cu Andre Agassi – care nu a acceptat un contract și s-a îndepărtat destul de rapid, invocând o diferență de filosofie, iar recent – cu Goran Ivanisevic, de la jumătatea anului trecut. Însă primele două colaborări au eșuat, iar croatul Ivanisevic a fost arătat cu degetul de mulți experți ca fiind vinovat pentru eșecul lui Djokovic din acest an de la Roland Garros, după ce a declarat că sârbul nu poate pierde finala. Djokovic a pierdut net finala în fața lui Nadal și chiar și tabăra ultra-rezervată a spaniolului a recunoscut că presiunea pusă de propriul antrenor asupra lui Djokovic a dăunat. Însăși numirea lui Ivanisevic a stârnit controverse în rândul sârbilor, din rațiuni politico-istorice, iar pentru Turneul Campionilor de la Londra Marian Vajda a luat din nou prim-plan-ul, așa cum a făcut-o pe durata întregii cariere a sârbului, începând cu 2006.

Marian Vajda și Novak Djokovic

Credit imagine: Imago

În 2018, după despărțirea lui Djokovic de Agassi și Radek Stepanek, Vajda a revenit în fruntea echipei lui "Nole", după ce sârbul i-a telefonat din Republica Dominicană, ținându-l de vorbă preț de o oră, chestionându-l despre cum ar trebui să arate jocul său. Jelena, soția Nole, a dezvăluit recent în cadrul emisiunii "In Depth with Graham Bensinger", că Djokovic a vrut să se lase de tenis, iar prima sa decizie după ce s-a răzgândit în privința retragerii a fost de a-l readuce alături de el pe slovac.

Marian Vajda și-a asumat și își asumă nu doar aspectul tehnico-tactic al pregătirii lui Djokovic. După schimbările majore apărute în viața lui Nole, în familie, după nașterea celui de-al doilea copil, antrenorul a avut grijă în special de aspectul mental ar pregătirii, aducându-și din nou aportul consistent la o serie de performanțe impresionante ale sârbului.

Finaliștii ediției 2020 a Turneului Campionilor, ultima organizată la Londra, se decid sâmbătă: semifinala Djokovic - Thiem se joacă de la ora 16:00, iar duelul dintre Nadal și Medvedev nu va începe mai devreme de ora 22:00.
Este pentru a treia oară de la începutul anilor '90 când jucătorii aflați pe primele patru locuri în clasamentul ATP ajung în grup compact în semifinale la Turneul Campionilor. În 1990, distribuția semifinalelor a fost Edberg (#1), Becker (#2), Lendl (#3) și Agassi (#4). În 2004, în careul de ași ajungeau Federer (#1), Roddick (#2), Hewitt (#3) și Safin (#4).